Înăuntru

Cobor pe lanț găleata
Până când dau de fața
Ce fulgeră-n străfunduri,
Dar când o scot afară,
În apă nu e nimeni.

Mă duc iar la fântână
Și mă aplec pe margini,
Să văd de mai e încă
Acolo, în adâncu-i.

Dar nu … Ca niciodată,
Obrazul singur suie
Pe raza care cade
Și brusc mi se așează
Pe chipul răsturnat.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *