#SocietyforRomanianStudiesTimisoara2022
Interviu cu Profesorul Roland Clark de la Universitatea din Liverpool, Marea Britanie, Președinte al Societății de Studii Românești, luat de Dr. Philippe Henri Blasen
Philippe H. Blasen (PHB): Între 15 și 17 iunie 2022 va avea loc la Timișoara o nouă conferință a Society for Romanian Studies [Societatea pentru Studii Românești, SRS]. Cu această ocazie, aș vrea să-ți pun niște întrebări despre SRS și activitățile sale. Să începem cu câteva cuvinte despre istoria SRS. Când a fost fondată și de către cine? Care au fost primele sale activități?
Roland Clark (RC): Jim Augerot și Michael Impey înființau în 1973 Grupul de Studii Românești, redenumit apoi, în 1977, Societatea de Studii Românești. Scopul consta în „promovarea studiului profesional, a criticii și a cercetării tuturor aspectelor culturii și civilizației românești” în Statele Unite. Mulți dintre primii membri predau limba și literatura română și istoria României la universități nord-americane, așa că au folosit organizația ca modalitate de a crea legături între academicieni cu interese similare printr-un buletin informativ și prin conferințe. Și, încă de la început, au încercat frecvent să intre în legătură cu savanții care lucrau în România și să le facă cunoscute cercetările.
PHB: Cum se dezvoltă SRS acum? Este în continuare o organizație americană sau s-a internaționalizat în ultima vreme? În ce măsură sunt implicate persoane din mediile academice românesc și moldovenesc?
RC: SRS s-a extins semnificativ din anii 1970, iar acum se mândrește cu peste 200 de membri, inclusiv 29 de membri pe viață. Am început să ținem conferințe în România imediat după căderea lui Ceaușescu, iar până acum ne-am întâlnit la Iași (1993), Cluj-Napoca (1997), Suceava (2001), Constanța (2007), Sibiu (2012), București (2015 și 2018) și Timișoara (2022). Numărul europenilor implicați a crescut semnificativ în ultimii zece ani. Din cei 20 de membri ai Consiliului de Administrație al SRS, 8 lucrează fie în România, fie în Moldova; din cei 28 de membri ai programului de mentorat, 11 lucrează în Europa de Est; din primele 7 numere ale Journal of Romanian Studies, 15 articole au fost scrise de persoane angajate în România sau în Moldova. Așadar, pot spune cu încredere că SRS este acum o organizație cu adevărat internațională, care reunește cercetători din interiorul și din afara regiunii în parteneriate reale.
PHB: Cum ia legătură SRS cu noi membri și cum menține relațiile cu membrii vechi? Ce importanță au mediile sociale în acest context?
RC: După cum am arătat, scopul principal al SRS este să ajute specialiști în studii românești să rămână în contact unii cu alții. Facem acest lucru ținând o conferință undeva în România o dată la trei ani, precum și prin buletinul nostru, care este publicat de două ori pe an. Buletinul include știri despre membri, interviuri cu savanți de seamă, doctoranzi, activiști și alții, note informative despre chestiuni de actualitate din România și Moldova și informații despre cărți, conferințe și premii care ar putea fi de interes. De asemenea, suntem foarte activi pe rețelele sociale, ceea ce ne permite să comunicăm cu membrii mai regulat decât printr-un buletin bianual. Aproape 3.000 de oameni ne urmăresc pagina de Facebook, iar postările noastre ajung adesea la peste 4.000 de persoane. De asemenea, suntem activi pe H-Net, Twitter, Instagram, LinkedIn și Academia.edu, care devin într-o măsură din ce în ce mai mare calea principală prin care păstrăm legătura. În cele din urmă, site-ul SRS este în permanență actualizat, utilizatorii găsind aici anunțuri despre premii, grupuri de lucru, conferințe și alte lucruri. Grupurile de lucru sunt cea mai nouă inițiativă a noastră, reunind savanți din întreaga lume care lucrează pe subiecte similare. Avem unul pe antropologie, unul pe studii de gen, altul dedicat studenților doctoranzi și cercetătorilor la început de carieră și așa mai departe. Grupurile de lucru se întâlnesc online cel puțin o dată pe an – unele mai des – și reprezintă un loc unde oamenii pot discuta despre interese comune, își pot prezenta munca și dezbate cele mai recente tendințe în domeniu.
PHB: Cum ai devenit tu implicat în SRS?
RC: În 2010, eram doctorand în istorie sub îndrumarea Irinei Livezeanu; ea era atunci președintele SRS și făcea eforturi să-i implice pe doctoranzi în această organizație într-o măsură cât mai mare. Încurajat de ea, m-am alăturat unui comitet care trebuia să decidă unde avea să se țină conferința în 2012 și am preluat editarea buletinului de la Dan Pennell în 2011. De atunci am participat la fiecare conferință și m-am implicat în zece comitete diferite, prezidând cinci dintre ele. Am fost secretar al
SRS între 2015 și 2019 și sunt președintele ei din 2019 – mandatul meu de trei ani fiind prelungit cu un an din cauza Covidului. Editarea buletinului a fost o experiență excelentă, nu doar pentru că mi-a permis să inovez designul revistei și să introduc noi rubrici, ci și pentru că m-a pus în legătură cu mulți dintre oamenii-cheie din domeniu. Mi-a oferit o scuză să le scriu unor persoane despre care până atunci doar citisem și m-a ajutat să fiu la curent cu cele mai recente cărți, conferințe și burse. Făcând parte din comitete și participând la conferințe am cunoscut oameni interesanți, mulți dintre ei devenindu-mi prieteni buni.
PHB: SRS are propria sa revistă, Journal of Romanian Studies (JRS). Cum a fost creată? Pe ce domenii se axează? Care sunt așteptările tale legate de dezvoltarea ei?
RC: Journal of Romanian Studies a fost înființată de Lavinia Stan și Margaret Beissinger, în 2019, împreună cu Radu Cinpoes ca editor de recenzii de carte. Nu era prima dată când apărea o revistă academică în limbă engleză centrată pe România, dar niciuna nu rezistase mai mult de câțiva ani. Lavinia și Margaret au proiecta-o aproape doi ani împreună cu editorii, iar la lansare au contribuit vorbitorii-cheie de la conferința din 2018. De atunci, revista a avut numere speciale în fiecare an, concentrându-se pe teme precum „România și Conferința de Pace de la Paris din 1919”, „Drept, Istorie și Justiție în România” și „Media și Comunicare”. După cum se poate vedea și prin prisma acestor numere speciale, revista cuprinde majoritatea disciplinelor din științele umaniste și sociale. Lavinia este politologă, Margaret este folcloristă, iar actualii redactori sunt un istoric, Svetlana Suveica, un profesor de jurnalism, Peter Gross, şi un specialist în studii americane, Iuliu Raţiu. E un efort interdisciplinar tipic pentru SRS. Încercăm să menținem un echilibru bun între discipline, gen, geografie și vârstă în toate comitetele și proiectele noastre. Începând cu 2022, revista este publicată de Liverpool University Press. Această colaborare înseamnă că oricine se poate abona acum la varianta online sau print a revistei, să publice articole Open Access în revistă, dar și că există o mai mare vizibilitate la conferințe și în mediul online. Sperăm fie inclusă în viitorul apropiat în principalele liste de indexare și în serviciile de clasare și ne dorim o colaborare cu JSTOR și EBSCO. Așadar, cred că revista are un viitor promițător.
PHB: Organizarea unei conferințe cere multe eforturi. Cum a organizat SRS conferința de la Timișoara din 2022? Care sunt partenerii instituționali? Cine sunt voluntarii?
RC: Pregătirile au început în 2019, când am început să discutăm cu diverse universități despre găzduirea conferinței. Claudiu Mesaroș și Dumitru Tucan de la Universitatea de Vest din Timișoara au acceptat să ne ajute cu logistica la fața locului, iar Anca Șincan coordonează o echipă de zece persoane implicate în organizare. Conferința se va desfășura la universitate și la Muzeul Național de Artă Timișoara. Tu [Philippe Blasen] și Muzeul Ororilor Comunismului în România ați contribuit și la costurile de tipărire și organizare. Muzeul Ororilor Comunismului va monta expoziția „Antinostalgia” în cadrul conferinței, iar Rucsandra Pop, Mihaela Miroiu și Maria Bucur au contribuit la realizarea seriei documentare Fragile, care va fi proiectată în cadrul conferinței. Forumul PLURAL pentru Studii Interdisciplinare din Republica Moldova a oferit scutiri de taxe pentru doctoranzii participanți, iar Polirom, CEEOL și Editura Universității de Vest din Timișoara vor vinde cărți. Pe lângă organizatori, avem zece voluntari, studenți ai Universității de Vest, care vor avea grijă de tot ce înseamnă chestiuni practice în decursul acelor zile și care vor fi ghizi în campus.
PHB: Conferințele SRS se țin din trei în trei ani. Ce alte activități are sau va avea SRS? Ce noi parteneriate se profilează?
RC: Am vorbit deja despre jurnal, buletin, H-România și Grupurile de lucru. În plus, acordăm în fiecare an un premiu pentru cel mai bun eseu al unui doctorand, iar anul acesta lansăm Premiul Keith Hitchens pentru cea mai bună teză de doctorat pe o temă românească. La fiecare doi an acordăm un premiu pentru cea mai bună carte de studii românești și publicăm, de asemenea, propria noastră serie de cărți în colaborare cu Editura Polirom. Desfășurăm un program de mentorat care pune în legătură tineri cercetători cu colegi cu mai multă experiență, contribuind astfel la crearea unei rețele de oameni de știință din diferite părți ale lumii. Grupurile de lucru sunt cea mai recentă inițiativă a noastră, în prezent fiind 15 asemenea grupuri în curs de formare, după cum am mai spus. Colaborăm cu patru reviste – le recomandăm, de altfel, ca publicații excelente: Hiperboreea, Martor, Plural și Studia Politica – și cu nouă organizații academice cu sediul în Statele Unite, România și Moldova. Cei mai noi parteneri ai noștri sunt Coaliția Româno-Americană pentru Drepturile Omului și Egalitate (ARCHER), Forumul de Cercetare în Imigrare (IRF) și canalul de Studii din Europa de Est pe New Books Network (NBN), care este o serie de podcasturi ce publică interviuri cu autori de cărți recente, pe subiecte de interes pentru membrii noștri. Studiile româneşti reprezintă un domeniu care crește și se dezvoltă încontinuu, iar pentru SRS provocarea este să găsească cea mai bună modalitate de a evolua în acord cu el. Cine știe ce va aduce viitorul?
PHB: Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat.
Dr. Philippe Henri Blasen cercetător științific la Institutul „A. D. Xenopol”, Iași
