Împreună

Învață-mă să nu mă tem
De tot prăpădul care vine
Să ne arunce în neant.

N-avem o gaură de șarpe,
Nici vizuine mai adânci
Să ne întârzie sfârșitul.

Ca niciodată e acum:
Pe unde-am lua-o, dăm de moarte
Și totuși, Doamne, cât de strâns
Ne-aduce spaima împreună
Și devenim un singur suflet
Care plutește peste hău.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *