“Să învăţăm lecţia înaintaşilor noştri şi să rămânem cu faţa la istorie!”, este fraza care mi-a atras astăzi atenția. Este parte din urarea unui politician român către poporul său, cu ocazia zilei naționale.
Nu-i voi spune numele pentru că este complet irelevant, cu toate că este un politician cu funcție în stat, cineva care se vrea ‘mult iubit’ și care are, probabil, ambiții serioase pentru viitor. Viitorul personal, desigur! Iar acest viitor personal se construiește, deocamdată, din îndemnuri date altora.
Și pentru că m-am simțit parte a destinatarului colectiv, am să scriu câteva cuvinte despre acest îndemn. Sunt convins că statul cu fața la istorie este în zona de confort a multora, la fel cum evocarea trecutului crează un oarecare sens identitar și chiar trezește sentimente de mândrie patriotică. Dar oricât de fascinantă ar fi istoria românilor nu cred deloc că ne mai permitem să stăm cu spatele la viitor!
În ultimele trei decenii, România și-a trăit mereu prezentul cu fața la istorie. Fie că a fost vorba de idealizarea originilor noastre îndepartate, de nostalgia interbelicului sau chiar de nostalgia pentru comunism, această pivire spre trecut ne-a ținut mereu absenți din prezent și cu spatele la ce urma să vină.
Îndemnul politicianului nostru este, în esență, un apel la surogatul plonjării în istorie. Să nu credeți că aș vrea să diminuez în vreun fel valoarea trecutului. Dimpotrivă! Sunt ferm convins că istoria livrescă îmbogățește experiențele directe de viață ale fiecăruia dintre noi. Dar să ne cufundăm într-o reverie paseistă nu ne va aduce nimic util. Poate numai o consolare trecătoare, eminamente imaginară, la neajunsurile și temerile din prezent.
Iar prezentul pe care-l trăim vine cu provocări serioase pentru toți. Și nici Ștefan cel Mare, nici Mihai Viteazul sau regii României nu vor putea să învingă pandemia, să oprească inflația și nici nu vor putea pune capăt încălzirii climatice.
De ziua națională, indiferent de urările politicienilor, consider că cel mai înțelept ar fi să ne îndreptăm privirea către viitor!
