Nu-mi propun în această prezentare să ofer chei de lectură cititorilor. Unii vor considera, probabil, că romanul este inspirat dintr-un caz real, alții, dimpotrivă, că este rodul unor născociri și că dovezile pe care se sprijină cei dintâi au fost prefabricate. Cum cititorul are întotdeauna dreptate, le voi confirma și […]
I Mă aflam în orașul unei sfârșeli toxice, acel oraș care nu se dezminte și nu se dezmeticește pe deplin niciodată, pentru că aerul ‒ sursa vieții ‒ nu devine niciodată îndeajuns de respirabil. Canicula, asezonată cu otrăvurile degajate din marile guri de foc industriale, își făcea de cap la […]
X În intimitatea patului meu metalic și-a metrului cub de aer irespirabil ce se târa pe sub tavan, alocat cu indulgență și acela, mi-am prins capul în mâini. Am stat așa minute bune, gânditor, cu tâmplele fierbinți pulsându-mi în palme. Gheara cea de toate nopțile mă mai slăbise întrucâtva, pentru […]
XXV Câtă perplexitate afișază chipul meu după această lectură, pot doar să-mi închipui, însă găsesc că expresia ”i-a căzut fața” se potrivește de minune, fără a fi neapărat o figură de stil. Știu sigur că așa e, o simt căzută. N-am nicio oglindă să mă pot vedea și mai bine […]
XXXVI Ziua eliberării mele s-a nimerit într-o duminică însorită. Biletul de ieșire mi-a fost înmânat abia spre orele amiezii, după ce s-a auzit chemarea muezinului. Ultima rugăciune ce țâșnise din megafoanele moscheei de vizavi, după ce ascultasem sute de astfel de tânguiri jalnice în decursul timpului, mi s-a părut de […]
Aceste versuri migratoare Se-adună-n stoluri pe hârtie, Gata să plece, să-și ia zborul, Cînd cineva cu dor de ducă Le va citi, le va da drumul. Dar dacă nimeni n-o să vină Să le străbată cu privirea, Vor împietri între coperte. Mai bine pun afară cartea Și-o las deschisă printre […]
Fiecare om îşi alcătuieşte de‑a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i‑a preluat în el şi pe care i‑a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui […]
Și-acum te-aș mai aștepta cu un chec viu în portbagaj, în față la CEC, să-mi strigi, în loc de „Calc-o!”, intrând grăbită, „Falco!”, și, cu ultimele depuneri ale tale, de rochii, pe umeri, să gonesc spre Dalles ca asemănarea lui Thales la vernisajul de hărți de vizită-n sfârșitul primei părți.
sunt ocrotite de patriciana romană devenită Sfânta Cecilia; patroană a muzicii a fost declarată în urma unei întâmplări tipic hagiografice mai mult sau mai puțin credibile. Că Atotputernicul cânta prin inima ei e totuși verosimil dacă acceptăm că în fapt toți marii muzicieni comunică cu Divinitatea. Ea nu avea cum […]
Mi-e rușine să spun, dar până acum câteva zile n-am fost niciodată la acel muzeu în aer liber care e cunoscut sub numele de Bellu. Am motivele mele: confruntată cu moartea celor dragi de la o vârstă prea timpurie, mi se pare oarecum frivol să mergi pe la cimitirele din […]
