Poetic păr! Te lași purtat în valuri de vânt… al cui chip îl ascunzi?
Degete lungi se joacă cu tine…
cum te simți dat într-o parte și prins cu o agrafă supradimensionată?
Lung, șaten și mătăsos,
se prind privirile de tine și gânduri mediocre rămân agățate
prin firele tale pline.
Poetic păr! Miroși a vanilie și un strop de ciocolată,
ești mesagerul vanității sale și ea știe.
Ea stă cu spatele pe coperta a patra
Și tu tragi paginile după tine,
pentru că te cunosc și citesc mai departe
câteva file scrise după o poveste verosimilă.
Poetic păr! Cine se înneacă în gânduri liniare?
Cine privește pe sub breton și
cine nu recunoaște ce vrea
avându-te pe tine ca instrument al persuasiunii?
Poetic păr! Aș vrea să te așez eu și tu să stai cuminte
sub bereta mea,
într-un instantaneu captat pentru infinit.
Îți zic și încep să te uit.
Cum miroși, cum arăți, cum aluneci,
rămâi reper în cum să te rememorez și să te recreez eu.
