Te-aș asculta

Te-aș asculta la nesfârșit,
De nu m-ar urmări ecoul
Unui parfum întrezărit
În acuarelele bunicii.

Dogoarea fânului pictat
Se împletește cu mireasma
Bujorilor din alt tablou,
Iar pe fereastra de- altădată
Intră fiorul unui lan.

Pe când începi să reciți versuri,
Din ramele de pe pereți,
Coboară boarea dimineții
Și caldul lungilor amiezi
De reverie în culoare.

Simți cît de nou e-acest demult
Și cît de veche ne e clipa?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *