Mărturia unui avocat despre procesele „blestemate” din anii ’50 nu poate fi decât tulburătoare. Apărută postum, Nedreptatea la putere de Doru Pavel este o asemenea depoziție. Amintirile din prima parte, Procese și avocați, sunt ilustrate și literar, printr-o piesă în 4 acte care ar putea fi pusă în scenă imediat și, cred, cu succes: Proces de viol.
Ca întotdeauna, sentimentele mele la citirea unor pagini despre injustiția organizată sunt revolta, compasiunea, admirația. Revolta în fața ororilor istoriei și a oamenilor care le-au pus în fapt fără remușcări. Compasiunea pentru cei arestați, anchetați, terorizați, „dresați” și, până la urmă condamnați. (După perioada de anchetare, închisoarea pare aproape un liman). Iar admirația este față de toți cei care s-au opus răului, în cazul acesta avocații, oricât de limitată și de riscantă era partea binelui. Măcar pentru inculpat, apărarea reprezenta o adevărată consolare. Refuzând să-și trădeze idealurile, Doru Pavel, un astfel de om (era membru al Colegiului de avocați din 1930, dar absolvise și Conservatorul din București, ca violonist) nu se prezintă pe sine în ipostază de erou, ci te face să înțelegi funcționarea justiției în vremuri de ciumă. Cu toate astea chiar simplul fapt de a accepta un asemenea proces reprezenta pentru avocat un gest eroic.
Un singur exemplu, din procesul mai puțin cunoscut al inginerilor acuzați că lucrările de la Canalul Dunăre – Marea Neagră nu merg destul de repede. Judecat la Constanța, într-o baracă, a fost acompaniat un miting muncitoresc. Oamenii muncii, desigur, manipulați, cer condamnarea la moarte nu numai a inculpaților, ci și a avocaților acestora, care ajung astfel să facă corp comun cu cei pe care îi apără: „Toți inculpații au fost găsiți vinovați. Condamnările cădeau una câte una, ca niște lovituri de măciucă: condamnări la moarte și la ani grei de închisoare. Când președintele a încheiat seria condamnărilor, sala a izbucnit în aplauze furtunoase. Toată lumea, în picioare, aplauda cu frenezie, numai inculpații și noi, avocații, nu aplaudam” (p. 33).
Proces de viol este o piesă care pornește de la același subiect, procesele înscenate: un maior din armata română este acuzat că a violat două tinere sovietice. În arest, ofițerul rezistă torturii fără să se recunoască vinovat, făcând apel la ceea ce Steinhardt, în testamentul său politic, numește „soluția Soljenițîn” în lupta pentru supraviețuirea într-un sistem concentraționar: aceea de a te considera mort odată ce ai încăput pe mâinile torționarilor. Piesa nu e lipsită de umor și ingeniozitate, iar persoana avocatului, convingătoare, trebuie că are multe accente autobiografice.
Ultima parte a cărții lui Doru Pavel, conține documente de după căderea comunismului, Procesul foștilor membri ai Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex.).
Îngrijită de copiii autorului, chimista și publicista Veronica Pavel Lerner (citiți-i scenele de viață cotidiană creionate cu umor în revista online LaPunkt) și de reputatul profesor de teorie literară Toma Pavel, Nedreptatea la putere este o recuperare documentară și literară care, ca toate cărțile din aceeași categorie, arată încă o fațetă a răspunsului la întrebarea pusă mereu perioadelor celor mai cumplite ale istoriei: „Cum a fost posibil?”
Doru Pavel, Nedreptatea la putere (1948-1990), Ediție îngrijită de Veronica Pavel Lerner și Toma Pavel, Târgu Mureș, Editura Vatra Veche, 2021
