Dar

Ce pare nou e doar un voal
Pe strãlucirea de opal
A ceasurilor de demult.

Dansul cuvintelor de fum
Vine dintr-un strãvechi “acum”
În care stau sã mã deşir.

Unde sunt eu? mã-ntreb livid:
În mine peşteri se deschid,
Sunt peste tot şi nicãieri.

Dar muzica acelui glas
Care s-a stins mi-a mai rãmas
Atât de caldã în auz…

Dacã încep atunci sã scriu,
Putea-voi face din pustiu
O cale-ntoarsã cãtre rai?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *