Cînd vii dinspre Isle sur la Sorgue spre Gordes, te strecori mai întîi printre livezi de măslini și, din loc în loc, printre niște podgorii…În mijlocul lor, case aproape ascunse vederii, vechi mas-uri modernizate (pe undeva, pe aici avea și Charles Aznavour o plantație de măslini). Apoi, aproape brusc, atunci cînd drumul se apropie și face la stînga, vezi, pe dreapta, aproape ireala priveliște a comunei. Am avut mereu norocul să o văd scăldată în soare. Trebuie apoi să mergi într-o parcare exterioară, cele cîteva locuri din vatra comunei sînt pentru localnici. Și, pe jos, pe îndelete, să te afunzi pe străduțele pitorești, să zăbovești în Piață, să te adăpostești, vara, la umbră și să te rogi să se oprească timpul în loc, în acest loc minunat. Gordes face parte din selecta grupare “Cele mai frumoase sate ale Franței”. Și, asta, pe merit…
Clădirile sînt construite, toate, în piatră, asta fiind regula și pentru cele care se construiesc, acum, pe ici, pe colo, unde se mai găsește cîte o palmă de teren. Așa că modernizarea satului se face cu vechile metode de construcție. Casele din piatră, acoperișurile din țiglă ondulată. Tradition oblige!
Gordes a atras mulți artiști, de la Marc Chagall, la Victor Vasarely, care au locuit și au creat aici. Controversatul regizor Roman Polanski are și el o casă aici.
Dacă nu vreți să vă stabiliți definitiv, ci doar să rămîneți cîteva zile, o puteți face în mare lux, la cele două hoteluri de cinci stele sau la cele cîteva de patru stele.
