AVENUE DE PROVENCE. Un vitraliu de la Apele Moarte

Ar putea sta oriunde, poate trece drept o pictură abstractă, un joc de culori interesant. Dar este un vitraliu într-o biserică străveche din Aigues- Mortes, cetate întreagă aflată la distanță aproape egală de Nîmes și de Montpellier, în zona ce se numește Petite Camargue, la mică distanță de mare. De fapt, marea era, acum aproape o mie de ani  ai aproape de zidurile Cetății. Ctitorul Aigues Mortes, de fapt a fortăreți care rezistă și astăzi, întreagă,  a fost Sfîntul Ludovic (adică, în termenii istoriei, Ludovic al IX-lea). De aici a pornit prima lui Cruciadă(în șirul general e a șaptea), în biserica unde am fotografiat vitraliul se spune că ar fi îngenuncheat înainte de plecare. (Cred că mai avem voie, încă, să vorbim liber de Cruciade!).

    Biserica Notre Dame des Sablons, construcție în stiul gotic, a trecut prin multe. A fost aproape ruinată de protestanți, în secolul XVI, i-a căzut clopotul ceva mai tîrziu și, în vremea Revoluiei Franceze a devenit Templu al Ra’iunii, adică loc de adunare pentru revoluționarii atei. După aceea a folosit drept cazarmă și, mai apoi, drept depozit de sare (salinele sînt la doi pași, în afara cetății, merită și ele o vizită, aici se exploatează sarea marină încă din neolitic!). A redevenit lăcaș de cult catolic în 1804. A suferit transformări, ultima dintre ele (pînă acum!) fiind adăugarea vitraliilor din care face parte și fotografia de față. Ele sînt realizate de pictorul contemporan Claude Viallat, din Nîmes, încă în viață. În afară de aceste vitralii, Claude Viallat este cunoscut pentru lucrările sale dedicate tauromahiei (arta confruntării cu taurii), încă un subiect despre care, încă, mai avem voie să vorbim.

   Da, Aigues Mortes (Aigas-Mòrtas în occitană și Aigua Morta în provensală) înseamnă apa moartă (sau apele moarte). Dar vizitînd locul, o cetate în toată regula, cu zidurile intacte,  vă dați limpede seama că peste tot întîlniți istorie vie. Cît mai rezistă și istoria în fața asalturilor tot mai dese.