„O femeie de origine americana a fost condamnata la sase luni de inchisoare dupa ce si-a ucis concubinul, informeaza BBC. Cei doi au filmat intreaga scena, care sperau sa devina virala pe Youtube. Ce lucruri periculoase fac oamenii in zilele noastre pentru a deveni cunoscuti in online? Monalisa Perez, in varsta de 20 de ani, si-a impuscat din greseala prietenul in incercarea de a castiga faima pe Youtube. Femeia sustine ca iubitul sau, Pedro Ruiz, a venit cu ideea acestui videoclip, rugand-o sa traga spre el cu un pistol de la o distanta de 30 de cm, sperand ca o carte groasa il va apara. Imediat ce a realizat gravitatea faptelor, Perez a alertat autoritatile, care au constatat decesul barbatului. Femeia, careia i-a fost interzis pe viata dreptul de a mai detine vreo arma de foc, va sta sase luni in inchisoare si va fi in stare de proba timp de 10 ani” (Hotnews, 15 martie 2018).
Cei care își mutilează rivalii pentru a-i împiedica să urce pe tron pot să dea uneori greș. Așa s-a întîmplat că Bakaffa, căruia i-a fost tăiată o parte din nas pentru a fi împiedicat să devină împărat al Etiopiei, a ajuns pînă la urmă Rege al regilor. În ciuda oribilei mutilări, el a reușit să domnească între 1721 și 1730. Se spune că, la rîndul lui, Bakaffa ar fi poruncit să i se taie mîna dreaptă fratelui său Yohannes pe care-l bănuia că urzește o revoltă pentru a-l priva de hlamida imperială. Însă nici măcar această amputare n-a putut să oprească urcarea acestuia pe tron în anul 1769 sub numele de Yohannes al II-lea. Însă dacă Bakaffa a dovedit că-și dorește să fie împărat, remarcîndu-se prin abilitatea cu care făcea față intrigilor urzite de adversari și prin cruzimea cu care pedepsea orice încercare de rebeliune, Yohannes al II-lea, bătrîn și bolnav, n-a arătat nici un fel de înzestrare pentru funcția imperială, cerînd chiar să fie lăsat să renunțe la tron dupa mai puțin de șase luni. Nu i s-a făcut pe plac, iar cel care-l împinsese spre domnie, un aristocrat devenit maestru în cabale politice, a avut grijă să fie imediat otrăvit.
Bakaffa a moștenit un imperiu slăbit, cu resurse puține, măcinat de luptele pentru putere dintre aristocrați și fragilizat de atacurile venite dinspre provinciile rebele Damot, Begamder și Lasta. A înțeles că pentru a-și menține statul în stare de funcționare are nevoie de mișcări precise și imparabile, de discreție și disimulare, de cruzime și o aură de mister. Și-a pus planurile în aplicare cu perseverență, lovind cînd trebuia lovit și dînd dovadă de clemență cînd trebuia să dea dovadă de clemență. Nu s-a gîndit nici la morală, nici la religie, nici la lumea de aici, nici la lumea de apoi. A acționat mînat de ambiție și de instinct, cînd temător, cînd plin de curaj, cînd gata să-l înfrunte pînă și pe diavol, cînd incapabil să miște vreun deget din pricina diverselor superstiții. A reușit să-și impresioneze atît de puternic supușii încît ei n-au fost în stare să creadă că a murit în 1730 și au continuat să se teamă de el și după moarte, transmițînd legenda referitoare la nemurirea sa și la întoarcerea lui certă în vremuri încă neștiute pentru a ne trece pe toți prin foc și sabie.
James Bruce, aventurierul scoțian plecat în căutarea originilor Nilului care a petrecut doisprezece ani în Africa, locuind între 1770 și 1772 în Etiopia, unde a reușit să ajungă chiar în anturajul familiei imperiale din acea vreme, a oferit o imagine sumbră asupra domniei lui Bakaffa. Potrivit surselor pe care le-a consultat, Bakaffa avea o adevărată pasiune pentru a călători deghizat de-a lungul și de-a latul imperiului, apărînd brusc acolo unde nimeni nu se aștepta și aplicînd pedepse severe pentru orice abatere de la lege. În plus, lui Bakaffa, care se simțea mereu amenințat de posibile revolte, îi plăcea să-și pună la încercare supușii pentru a le testa fidelitatea, iar cea mai celebră punere în scenă de acest fel a fost aceea din 1727, cînd și-a înscenat moartea. Toți cei de rang înalt care au părut să se bucure la apariția acestei vești au fost executați de îndată ce împăratul a reapărut la curte. Poporul, care se bucurase la fel de mult, a fost iertat, Bakaffa mulțumindu-se să remarce cu o anumită melancolie că, deși el îi iubea pe oamenii de rînd, aceștia îl urau.
Spre deosebire de alți împărați, care s-au lăsat pradă poftelor trupești trezite de diverse frumuseți feminine ce le fuseseră înfățișate, zămislind numeroși urmași ce intrau inevitabil într-o concurență acerbă pentru a ajunge pe tron, Bakaffa s-a dovedit fidel soțiilor sale. Prima dintre ele a sfîrșit însă tragic, fiind otrăvită chiar la banchetul de după încoronarea sa, și nu e deloc exclus ca tocmai această teribilă lovitură primită de împărat să-i fi motivat cruzimea ulterioară și neîncrederea față de toți cei din jur, determinîndu-l să se lase păzit numai de sclavii săi și de oamenii din popor pe care îi înnobilase. Cît despre a doua soție, legenda spune că împăratului i s-a prezis că o anume Walatta-Giorgis va fi cea care va deține adevărata putere în timpul domniei urmașului său și că el, speriat de această posibilitate, a făcut eforturi uriașe să o descopere, însă fără succes. Îmbolnăvindu-se grav în timpul uneia dintre călătoriile sale prin imperiu, a fost îngrijit de Berhan-Mogasa, fiica unui nobil din provincia Qwara, de care s-a îndrăgostit și pe care a hotărît să o ia de soție. Berhan-Mogasa a fost încoronată sub numele de Mentewab. Povestindu-i la un moment dat din întîmplare despre profeția care ajunsese să-l obsedeze, Mentewab i-a mărturisit că numele său de botez fusese Walatta-Giorgis. Regele a putut astfel să se liniștească, înțelegînd că Mentewab se va ocupa de conducerea imperiului după moartea sa, pregătind domnia fiului lor. Mentewab, despre care unele surse spun că ar fi avut un bunic portughez, nu avea să-l dezamăgească : i-a supraviețuit vreme de mai bine de patru decenii, jucînd un rol politic extrem de important în timpul domniilor fiului său Iyasu al II-lea și apoi a nepotului său Iyoas I și fiind socotită una dintre femeile cele mai puternice din istoria Africii.
James Bruce nu ne povestește însă dacă Bakaffa, împăratul fără nas, a pus să se taie vreodată nasul vreunui pretendent la tronul Regelui regilor…
