J.M. Roberts, Odd Arne Westad, Istoria lumii din preistorie până în prezent, (1)

La sfârşitul Perioadei Primăverii şi Toamnei exista un sentiment profund şi prelungit de criză politică şi socială în China. Ca urmare, au apărut foarte multe speculaţii cu privire la bazele guvernării şi ale eticii. Această eră avea să rămână celebră ca perioada celor „o sută de şcoli”, când învăţaţii rătăcitori treceau de la un protector la altul, expunându şi învăţăturile. Unul dintre semnele acestei noi direcţii de dezvoltare a fost apariţia unei şcoli de scriitori cunoscuţi ca „Legaliştii”. Se spune că aceştia ar fi cerut ca practica ritualurilor să fie înlocuită de competenţa legislativă ca principiu al organizării statului; trebuia să existe o singură lege pentru toţi, decretată şi pusă strict în aplicare de un singur conducător. Scopul era crearea unui stat bogat şi puternic. Mulţi oponenţi au găsit că aceasta era doar o doctrină cinică a puterii, dar legaliştii aveau să înregistreze succese importante în următoarele câteva secole deoarece regilor, cel puţin, le au plăcut ideile lor.

J.M. Roberts, Odd Arne Westad, Istoria lumii din preistorie până în prezent, Polirom, Iași, 2018

Traducere de Cătălin Drăcşineanu

Dezbaterea a continuat mult timp. În această dezbatere principalii oponenţi ai legaliştilor erau adepţii celui mai celebru învăţător dintre toţi gânditorii chinezi, Confucius. Este mai uşor să îi spunem astfel, deşi numele nu este decât o versiune latinizată a termenului chinezesc Kong Fuzi, „Maestrul Kong”. Confucius urma să fie respectat în China mai mult decât orice alt filozof. Ceea ce a spus – sau se spunea că a spus – a influenţat gândirea compatrioţilor săi timp de două mii de ani şi avea să facă obiectul unui atac virulent din partea primelor state chineze postconfucianiste abia în secolul XX.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *