Gérard Chaliand, Arnaud Blin (coord.), „Istoria terorismului. Din Antichitate pînă la Daesh” (2)

Terorismul este înainte de toate un instrument sau, dacă preferați, o tehnică. Iar această tehnică este la fel de veche ca practica războiului, contrar ideii răspândite potrivit căreia terorismul se naște odată cu naționalismele moderne din secolul al XIX‑lea. Este adevărat că s‑a produs o confuzie din cauza apariției târzii a acestui termen, odată cu Revoluția Franceză și cu Teroarea.
Ca toate fenomenele politice, terorismul se definește prin dualitatea ce opune, pe de o parte, idealurile proclamate și, pe de altă parte, punerea lor în aplicare. Și, ca toate fenomenele politice, terorismul nu există decât într‑un context cultural și istoric. Timp de trei decenii, impactul ideologiei marxiste asupra mișcărilor teroriste a fost proporțional cu succesul acesteia; astăzi, grupurile teroriste care invocă marxismul sunt minoritare, pe când în anii 1970‑1980 erau predominante. Situația este aceeași pentru întreaga istorie a terorismelor, ale căror forme se definesc în raport cu contextele politice în care acestea se nasc, trăiesc și mor. Căci, dacă terorismul este un fenomen care se reînnoiește necontenit, trecerea ștafetei de la o generație de teroriști la alta marchează adesea o ruptură profundă.

Gérard Chaliand, Arnaud Blin (coord.)
Istoria terorismului.
Din Antichitate pînă la Daesh
Traducere de Giuliano Sfichi
Ediţie cartonată
Carte publicată şi în ediţie digitală

Importanța componentei culturale este reliefată astăzi de mișcările teroriste de inspirație religioasă chiar în mai mare măsură decât de mișcările naționaliste sau care se reclamă strict de la o ideologie politică. Aceste mișcări fac să se vorbească cel mai mult despre ele. Hamas și al‑Qaida, în mod special, îmbină aspirațiile politice sau pseudopolitice (distrugerea Israelului sau a Statelor Unite) cu o bază religioasă care servește mai ales pentru recrutare și care se înrudește astfel cu elementul ideologic al altor mișcări. Să notăm că terorismul de la început practicat de palestinieni era esențialmente politic și laic și că după revoluția iraniană, în anii 1980, s‑a produs o alunecare spre religios.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *