Despre un om cu har și cu ”virus pedagogic”: Gabriela Colțescu

Eu am iubit-o și, ca mine, este foarte probabil că au fost sute de tineri care i-au fost studenți.

Avea și un fel adorabil de a fuma – cred că toți cei care am văzut-o fumînd putem depune mărturie pentru aceasta. Niciodată nu trăgea mai mult de patru fumuri dintr-o țigară – iar acest fapt avea să devină pentru unele colege inspirațional.

Și avea o voce inconfundabilă, de regulă ușor răgușită, uneori foarte răgușită;  aș spune chiar mai mult de atît – vocea sa este o parte importantă din patrimoniul Universității de Vest din Timișoara.

Doamna Gabriela Colțescu avea un șarm ieșit din comun. La cursuri era o prezență magnetică și găsea de fiecare dată modalitățile cele mai inspirate de a da viață ideilor în jurul cărora își croia călătoriile în știința politică – le însuflețea pînă și pe cele mai abstracte.  Intra în sala de curs și acea sală devenea brusc mai luminoasă, mai caldă, mai intimă. Dacă un profesor este și un însoțitor aparte – și sigur că este așa, și așa! -, atunci doamna Gabriela Colțescu a fost unul dintre cei mai curajoși și mai abili însoțitori pentru studenții care au avut bucuria și privilegiul de a o asista la ore. Gabriela Colțescu avea, așadar, har și, cum spunea o foarte bună prietenă a domniei sale, deținea un foarte evident ”virus pedagogic”.

Nu a lăsat multe texte în urma sa. Nici multe cărți. Ar fi putut să o facă; așa cum, ne spuneam adesea și, la fel ca noi, și studenții din anii mai mici sau mai mari care au cunoscut-o, că, dacă nu s-ar fi născut în România, ci undeva în Occident, acolo ar fi fost un uriaș profesor. A fost așa în România, nu e mai puțin adevărat.

PROFIL

Gabriela Colţescu, doctor în filosofie al Universităţii Bucureşti,a predat aproape 45 de ani în învăţământul superior din Timişoara. A debutat în cadrul Catedrei de Ştiinţe Sociale a Centrului Universitar Timişoara, devenind asistent şi apoi lector la Institutul Politehnic din Timişoara. Începând cu anul 1990 este conferenţiar la Universitatea de Vest din Timişoara, iar din 1999 predă la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, fiind şi primul decan al acestei facultăţi. A publicat peste o sută de studii, articole şi recenzii în reviste de specialitate şi în presa locală şi naţională. Dintre cărţi, ultima publicaţie majoră, la care a lucrat în calitate de coordonator şi coautor, a fost Vocabular pentru societăţile plurale (A plurális társadalmak szótára), ediţie bilingvă româno-maghiară, Polirom, Iaşi, 2005. (sursa: www.uvt.ro )

Postum au apărut însă două volume de autor ale doamnei Colțescu. Mai întîi, la puțin timp după ce a murit, la Editura Universității de Vest din Timișoara: Prelegeri de istoria gîndirii politice. În 2011, mai exact. Ceva mai recent, în 2014 adică, la aceeași editură, în colecția ”Amfiteatru”, seria de ”Științe politice” o excelentă Introducere în științe politice. Voi rămîne mai departe la acest mai recent titlul, inclusiv din ”rațiuni” afective: acesta este cursul prin intermediul căruia eu și colegii mei de an de facultate am cunoscut-o pe doamna Colțescu. Desigur: nu exact în formula în care este el tipărit în cartea invocată mai înainte, ci în forma aleasă de doamna profesoară în anul respectiv – căci, deși ”pilonii” cursului erau în linii mari aceiași, în fiecare an felul în care îi prezenta și modalitatea în care își construia doamna Colțescu prelegerile era ceva nou, aducea cu sine ceva proaspăt în cîmpul ideilor (eminamente) politice.

cop-1-coltescu-201x300

Cartea, cum a apărut ea ca atare în ediție publicată la EUV în 2014, este o rezultantă a muncii unei echipe asupra manuscrisele de curs ale profesoarei Gabriela Colțescu. Coordonatorii acestui proiect editorial au fost prieteni și colaboratori apropiați ai doamnei profesoare: Ilona Bîrzescu, Lucian Vesalon, Ioana Filip, Adrian Atanasescu și Călin Goina. În cuvîntul înainte al cărții, Ilona Bîrzescu menționează de altfel faptul că ”redactarea cursurilor reprezenta, pentru Gabriela Colțescu, o activitate niciodată încheiată, ci mereu reluată, schimbată, reconsiderată, ceea ce ne avertizează asupra dificultăților în ceea ce privește identificarea –în vederea prezentei editări – a variantei de text care să fie cea mai apropiată intențiilor sale teoretice sau metodologice.”

ZOOM

Volumul conţine o discuţie a unor concepte fundamentale în ştiinţele politice, precum legitimitate sau autoritate, o sistematizare a analizei partidelor politice, o introducere în studiul regimurilor politice contemporane, precum şi o analiză a relevanţei clivajelor pentru înţelegerea fenomenelor social-politice contemporane.

Nu pot să închei acest text fără să spun ceva fundamental în legătură cu acest curs care a făcut obiectul cărții survolate de mine într-un text, în mod evident, încărcar de afecțiune. Anume, că el a fost pentru un mine un bun început: despre cum să ”citesc” politica, despre cum să (încerc să o) înțeleg, despre virtuțiile numeroase ale faptului de a lua distanță de ”subiectul cunoașterii”, în fond, despre ce este, substanțial, politica.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *