Traume, copil lãsat singur, ofense, etc.
Toate astea ar fi bine sa nu aibã loc niciodatã, evident.
Dar dacã existã vreun bine în toate aceste rele, e ca sã aparã „Declicul”.
„Declicul”: de azi înainte o sã umplu tot restul vie?ii acelui copil, iubit sau pãrinte… cu atentie, cu prietenie, cu surprize.
Viata nu începe cu o traumã, viaþa începe cu acel Declic.
si sunt oameni fãrã traume dar la care acest declic nu apare niciodatã.
Acest lucru e mult mai sinistru decât orice traumã.
Viata poate începe oricând, pentru cã o începem noi, si o trãim pentru ceilalþi.
Trauma doar grãbeste începutul vietii adevãrate.
