Al doilea elefant nu a fost prins

În 15 septembrie, anul de graţie 2016, un elefant de la un circ din Râmnicu Vâlcea a scăpat pentru cîteva zeci de minute în libertate. Angajaţii circului şi politiştii au dres în cele din urmă incidentul, aşa încît totul s-a terminat fără urmări grave – nici pentru mediul înconjurător, nici pentru vreun om. Nasol moment – să îţi scape un elefant de la circ! Dar, vorba aceea, totul e bine cînd se termină cu bine.

Un al doilea elefant însă nu a fost prins. Şi el provine de la un circ – dar nu de la unul dintre cele obişnuite, în orice caz nu de la un circ la care merg părinţi şi copii să se amuze. Al doilea elefant provine de la un fel de circ de stat.

Îi putem spune, chiar dacă poate părea exagerat, fix aşa: elefantul naţionalismului. Nu greşim dacă îi spunem aşa. În spaţiul nostru public – a se înţelege inclusiv spaţiul politic şi cel mediatic – acest al doilea elefant se mişcă deja de ceva vreme, e tot mai vizibil şi este probabil că nu a ajuns să atingă vîrful de formă şi de performanţă pentru parametrii în care este setat.

Nu e mai puţin adevărat că acest al doilea elefant nu are – sau, mai precis, nu are încă! – o trompă aşa de mare cum avea pe vremuri. Încă nu se compară trompa pe care, bunăoară, o avea Vadim Tudor – şi pe care FSN, cu Ion Iliescu în frunte i-au întreţinut-o în cele mai bune condiţiuni pentru ani buni, dimpreună cu toată recuzita pentru a-şi face numărul – cu ceea ce avem  acum (cam de vreo doi-trei ani de fapt) pe piaţă.

Pe de altă parte, faptul că „trompa” nu e aşa de mare nu înseamnă că al doilea elefant – cel despre care spun că nu a fost prins, că nu a fost încă prins– nu are trompă. Ba are!

Cîndva era „mîndru că e elefant”. Apoi, după un mic recul, şi-a rafinat şi multiplicat formele de prezenţă pe scena publică. Ba nu se simte bine în preajma supermarketurilor – şi atunci vrea să le închidă în week-end. Ba iese în fiecare seară în prime-time şi urlă (cînd ai o trompă, fie ea şi nespectaculoasă, zgomotul nu poate să fie, nu-i aşa, decît foarte mare) despre orice şi orice – dar în aceeaşi direcţie, însă neafirmată ca atare, „mîndru că sunt elefant”. Ba se miră mai întîi, apoi se indignează că justiţia bagă la pîrnaie „capitaliştii autohtoni”. Ba face „PRU” din trompă, ba plantează cruci în orice intersecţie cînd vin alegerile, ba ungurii „să ne lase”, ba „ambasadorul SUA să nu se mai amestece”, ba UE să ne scutească & să ne slăbească, ba Moldova – ba „România trebuie să fie un stat-tampon” (cum a spus recentissim Marian Munteanu – şi el un personaj care e din acelaşi film, din acelaşi circ). Ba-Bau Rusia nu e chiar aşa de rău pe cît se spune! (şi asta o spun dresorii celui de-al doilea elefant, nu eu!)

Vestea bună, cum ziceam, cu acest al doilea elefant este că nu e (încă) aşa de mare. Vestea proastă nu e aceea că „încă nu a fost prins” – ci alta: nu va fi prins prea curînd. Dar e în libertate, e printre noi – şi ar fi bine să luăm aminte la asta. Se mişcă şi pare, vai, că se simte din ce în ce mai bine…