Radu Pavel Gheo încă are dreptate

Cuvîntul „încă” din titlul acestui mic text se vrea un fel de semnalizator de optimism. Pentru un optimist moderat – cum sînt, şi nu de ieri, de azi -, formula aceasta de început este, cumva, obligatorie. Sper să fiu înţeles şi, dacă se pune problema, să fiu iertat  pentru aceasta J

Ca să clarific şi restul cuvintelor din titlu: unde anume are dreptate Pavel Gheo, Radu pe numele său de familie? Desigur, în multe privinţe – şi cam peste tot în cartea sa nu doar reeditată, dar şi – el o spune, deci nu avem nici cel mai mic motiv să nu îl credem pe cuvînt – „revizuită şi binişor adăugită”, cu titlu foarte inspirat : DEX-ul şi sexul. (Să mă scuze şi să ne scuze unii adepţi ai corectitudinii politice – şi anume, cel puţin aceia care în privinţa anumitor cuvinte care fac referire la sex înclină să creadă că ar fi mai nimerit să punem cifre!). Ca să fiu riguros pînă la capăt, formula completă este: „DEX-ul şi sexul. Carte de joc”. Polirom, 2016!

În mod particular, Radu Pavel Gheo are dreptate – eu spun, şi bag mîna în foc pentru aceasta, că are dreptate aici cap-coadă! – în textul care mi-a stîrnit această tabletă: „Personae”. Nu, nu are nici poze şi – a propos de ceea ce am spus mai sus- nu are  nici cifre! Scurt spus: este despre cît de robust şi de impunător era cîndva un cuvînt – atunci cînd era întrebuinţat cum se cuvine – şi ce a ajuns el în zilele noastre. Şi cînd a fost scris textul – cu ceva ani în urmă -, dar şi acum, chiar acum, cînd (poate) citiţi aceste rînduri!

Aici, în textul lui Radu Pavel Gheo invocat mai sus, găsiţi, de altfel, şi una dintre explicaţiile solide care dau seama nu doar despre „bulversarea valorilor” de la noi, ci şi de, mai grav, cu mult mai grav, „inversarea valorilor”.

dex-sex

Radu Pavel Gheo procedează aşa:

a mic: face un cuvenit exerciţiu minimal de admiraţie pentru un om extraordinar al limbii române – Rodica Zafiu. Cea care, într-un text de protecţie a limbii române (unul dintre multele, cu generozitate şi competenţă scrise), menţioneză că, în mod normal,  cuvîntul „personalitate” are „un sens clar pozitiv” – „desemnează persoane reprezentative, importante, „celebrităţi””.

b mic: menţionează că, sub presiunea unei tranziţii foarte lungi, dar şi a unei democraţii (inclusiv sub raport comunicaţional) originale, termenul de „personalitate” a fost, la noi, grav distorsionat.

c mic: aşa încît, spune Radu Pavel Gheo, este de revizuit, cu „ochelari sociologici” la îndemînă acest concept.

d mic: prin urmare, se impune, mai ales că, în acest timp aceasta nu ar face rău nimănui, introducerea unor „subdiviziuni ale termenului de „personalitate”, menite să ordoneze un domeniu mult prea pestriţ şi viermuitor”.

e mic: prin urmare (bis!), Radu Pavel Gheo reaşează lucrurile „pe căprării”- şi bine face, şi bine o face!

f mic: Şi pune în frunte – ceea ce e normal, pentru că, o spune şi el, deşi e (cum se zice acum) intuitiv, această subcategorie este cea mai numeroasă – personulităţile.

h mic: după categoria cea mai numeroasă, imediat după, Radu Pavel Gheo numeşte o alta: persenilităţi. Cum ar veni: subdiviziunea seniorială a personulităţilor!

i mic: după cele două subcategorii, urmează o a treia, asupra căreia, din pudoare, nu insist: persînalităţile. Despre aceasta – e cu „aşa, şi pe dincolo!”. Ceea ce pot să vă asigur este că argumentaţia care impune această subcategorie este foarte convingătoare.

În privinţa personalităţile autentice, autorul eseului menţionează un asterix: pentru că la „personalităţi” e înghesuială mare, ar trebui creată o nouă subcategorie…

La fel cum Lucian Blaga spunea despre realitate că este „ruina unui basm”, tot aşa şi cuvintele – inclusiv, desigur, acelea care descriu, de sus, în sus, miracolul unei lumi – stau, în unele epoci, mai ales pe sensurile lor minimale, caricaturale, groteşti uneori de-a dreptul.

„DEX-ul şi sexul” este cartea unei lumi care, în foarte multe privinţe, este deraiată – nu de la excelenţa sa, ci de la firescul ei în primul rînd. Iar notele despre ce a ajuns să însemne  acum, în zilele noastre, o „personalitate” sau alta oferă cititorului o bună cheie de intrare şi de lectură. Îndărătul „cărţii de joc” se văd, foarte uşor pentru cine nu refuză să vadă, lucrurile serioase şi grave.

Radu Pavel Gheo spune că el crede că „moravurile se pot îndrepta prin rîs”. Chiar dacă, poate, nu aceasta ar fi opţiunea primă pentru firi mai analitice – de ce nu am merge şi pe mîna lui?

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *