În data de 31 august, Neagu Djuvara împlineşte 100 de ani.
„M-am nascut la trei zile dupa intrarea Romaniei in razboi. Am avut, pana am plecat in Franta, la varsta de doisprezece ani, extrase de nastere pe care scria «nascut la 18/31 august». Se dadeau ambele date.“ Viata lui Neagu Djuvara incepe asadar in 1916, la Bucuresti, sub semnul aventurii si al peregrinarilor: „Tata insistase in 1917, in toiul Primului Razboi Mondial, ca mama mea, Tinca Gradisteanu, sora ei si noi, copiii, Razvan si cu mine, sa plecam din tara, prin Rusia. A fost o aventura intreaga, fiindca ne-a prins revolutia bolsevica la Petrograd. […] Am luat ultimul tren catre Helsinki. Din Finlanda am trecut in Suedia, apoi in Norvegia, de acolo, cu vaporul insotit de torpilor, pana in Scotia, marea fiind colindata de submarinele germane. Din Anglia a ajuns mama, cu noi toti, in Franta, unde socrul ei si bunicul meu, Trandafir Djuvara, era refugiat la Le Havre, impreuna cu Curtea Belgiei, pe langa care el era ministrul plenipotentiar al Romaniei.
444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara este un volum aniversar pe care editura Humanitas l-a dedicat acestei extraordinare aniversari.
Această carte aniversară condensează viața și opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile și spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum și ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevărat importante în viață. Cititorul are la dispoziție în aceste pagini esențialul despre Neagu Djuvara ‒ redat cu vorbele sale.
„Când a revenit din exil, nimeni nu-l mai știa. Cazul lui este unic și reprezintă cea mai surprinzătoare formă de întoarcere din cultura română. Toți marii exilați ai României au plecat fără să se mai întoarcă. Și toți au devenit mari în exil. Toți și-au împlinit destinul în afara țării. Nici unul nu și-a închis, întorcându-se, bucla vieții. Pe Djuvara însă destinul îl aștepta acasă. Este singurul dintre cei plecați care a cunoscut împlinirea nu în exil, ci după revenirea din el, și asta într-o perioadă a vieții care s-a întins între 73 și 100 de ani.”
-Gabriel Liiceanu
„La 73 de ani, când Îngerul compasiunii l-a readus în țară, Neagu Djuvara era perfect fertil și alegru, pregătit pentru o nouă tinerețe, pe care a trăit-o alături de noi cu o intensitate, o pasiune intelectuală și o distincție a civilizației admirabile. Cine a avut ochi de văzut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult decât a făcut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga. Îngerul compasiunii pentru suferințele irosite în istorie ni l-a adus, iar el și-a făcut cu asupra de măsură datoria de a ne arăta, în carne și oase, nouă, celor care am uitat, ce înseamnă să fii civilizat și european într-o manieră curat românească.”
-Horia-Roman Patapievici
Cartea are o prefaţă de Gabriel Liiceanu: Cele trei vieţi ale lui Neagu Djuvara
Cuvinte de apreciere sunt semnate de Georgeta Filitti, Dan C Mihăilescu, Radu Oltean, Andrei Pleşu, Sandra Ecobescu, Andrei Pippidi, Mihai Dim. Sturdza, Horia-Roman Patapievici
„Toata viata mea este o viata romantica“, marturiseste Djuvara intr-un interviu. O viata despre care Gabriel Liiceanu scrie in prefata volumului aniversar dedicat lui Neagu Djuvara, recent aparut la Humanitas: „Si cum sa nu fie romantica – daca nu de-a dreptul picaresca – o viata in care decorul se schimba la cativa ani o data? Care are, in miezul ei, neasezarea ca regula, sau un sir nesfarsit de prea multe asezari trecatoare? Amintirile pe care le scrie in jurul varstei de 85 de ani sunt ale unui «pribeag» care-si incepe periplul pe harta Europei (si mai tarziu a Africii) la scurta vreme de la nastere: Bucuresti, Sankt-Petersburg, Montreux, Bruxelles, Bucuresti, Sinaia, Nisa, Paris, Bucuresti, Odessa, Bucuresti, Lisabona, Stockholm, Paris, Niamey, Atena, Paris, Bucuresti… La fel de imprevizibile si schimbatoare ii sunt si preocuparile: elev la Sinaia (1924–1927), apoi la Nisa, «printre corsicani, regi afgani si sultani», si Paris (1928–1934), licentiat in Istorie la Sorbona (1937) si apoi doctor in Drept la Paris (1940), elev ofiter de rezerva si artilerist pe Frontul de Est (1941–1943), angajat la Ministerul de Externe la Directia Cifrului (1943), secretar de legatie la Stockholm (1944–1947), «activist» in exilul romanesc (1948–1960), jurnalist la Europa Libera (1961), consilier diplomatic si juridic al presedintelui Republicii Niger si profesor de drept international la Universitatea din Niamey (1961–1984), doctor in istorie la Sorbona (1972), din nou activ in exilul parizian (1984–1989), licentiat al Institutului de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris (1988), profesor asociat de istorie la Universitatea din Bucuresti (1991–1997), in sfarsit, unul dintre cei mai indragiti intelectuali ai Romaniei de dupa 1990.“
„Acestea sunt cele trei vieti ale lui Neagu Djuvara. Cea franceza, cea africana, cea romaneasca. Acesta e miracolul vietii lui Neagu Djuvara: cel al revenirii in tara lui dupa o absenta de 45 de ani, cand, intrebandu-se si intrebat fiind ce mai cauta aici dupa atata amar de vreme, a raspuns pe un ton cu inflexiuni evanghelice: «Am venit ca sa ofer, nu ca sa primesc.»“
Notă fotografiile sînt din arhiva personală a domnului Neagu Djuvara.
