“Plein Soleil “ este, în 1960, revelaţia talentului care avea să devină un mit modern .O dată cu demonicul şi proteicul Tom Ripley, Alain Delon începe să îşi făurească legenda din care se va hrăni o întreagă carieră. Elegant, amoral, ucigaş, arivist, Ripley al lui Delon este un Julien Sorel bronzat şi cinic, pregătit să recurgă la crimă spre a atinge perfecţiunea hedonistă întruchipată de aceasta “ la dolce vita”. Instinctul de carnivor al lui Delon susţine o partitură ce nu încetează să fascineze. Între diavol şi playboy, Delon alunecă cu farmecul ce ascunde, dincolo de suprafaţa înşelătoare, răul în formă pură, străin de orice tentaţie a binelui.
Scris de Paul Gegauf, (cel care avea să fie scenaristul lui Claude Chabrol), ca adaptare după Patricia Highsmith, “ Plein Soleil” este un studiu clinic şi chirurgical dedicat cruzimii, pasiuni şi asasinatului. Triunghiul ce călătoreşte în această Italie exuberantă, de poster turistic, este unit de o bizară energie sufletească. În el se află Philippe Greenleaf, un milionar cinic, (Maurice Ronet), un arivist ce visează la averea patronului său, (Delon), o tânără ezitantă şi fragilă,( Marie Laforet).
Istoria ridicării şi prăbuşirii lui Ripley se plasează pe acest fundal neliniştitor. Perfecţiunea de mucava camuflează un abis sufletesc. Umilit de Greenleaf ( un Maurice Ronet rafinat în deliciile sale de epicureu sadic), Ripley îşi pregăteşte, minuţios, răzbunarea. O răzbunare care înseamnă nu doar lichidarea duşmanului detestat, ci şi asumarea identităţii sale.
Căci “Plein soleil” se organizează în jurul acestei dedublări ucigaşe. Ripley intră în rolul pe care îl admiră, imitând, cu rafinament, semnătura şi vocea victimei sale. Visul său este un vis american pervertit de lumina Sudului- bogăţia şi iubirea obţinută prin seducerea lui Marge, fosta logodnică a lui Greenleaf. Energia este uimitoare, geniul său de organizator malefic uimitor. Între Roma şi Mongibello, Ripley ţese o pânză a capcanelor şi a înşelăciunilor. Înfruntarea cu destinul pare să fie câştigată.
Dar ironia macabră a filmului noir iese la iveală, în clipa triumfului său. Cadavrul victimei sale este agăţăt, ca un trofeu, de carena vasului care urmează să fie vândut. Drumul lui Ripley se sfârşeşte în faţa eşafodului, asemeni drumului personajului lui Maurice Ronet din pelicula lui Louis Malle de la 1958.
“ Plein Soleil” propune o coregrafie catifelată, monstruoasă şi amorală. Efigia acestui tânăr Delon se află în centrul acestei anatomii a crimei şi a răului- un chip de Meduză modernă, mângăiat de vântul marin. Mitul se naşte din aceast creuzet al thrillerului lui René Clément.
( Ioan Stanomir)
