Mihai Tican Rumano, „Sub soarele Africii răsăritene ” (2)

Marea Roşie

În grupul de călători în care mă aflu şi care, ca şi mine, privesc adâncimea ca atraşi de puterea magnetică a comorilor de pe fundul mării se găseşte unul, iniţiat în misterele pescuitului şi comerţului perlelor, care nu se lasă să fie mult rugat spre a ne împărtăşi cele ce ştie. Sunt lucruri interesante despre una din miile de laturi ale activităţii omeneşti şi care, mai ales, pun într-o lumină crudă acel nesfârşit prinos de admiraţie pe care, de la începutul vremurilor, bărbaţii l-au dus, în mod inconştient chiar, eternului feminin.

Mihai Tican Rumano, Sub soarele Africii răsăritene, Polirom, Iaşi, 2015

Căci, pentru a satisface nesecata lor cochetărie, mii de oameni îşi irosesc viaţa scufundându-se în fundul mărilor ca să găsească perle, scoborând în bezna minelor ca să smulgă diamante, afundându-se in inima pădurilor, în goană după fiare cu blană mătăsoasă, după păsări cu pene strălucitoare. Ce e drept, nu se poate spune că această continuă jertfă adusă lumii feminine nu-şi are şi partea sa bună pentru cealaltă jumătate a omenirii. Vreau să spun că industriile şi comerţul ce rezultă din căutarea acestor materii, ce devin apoi podoabe feminine, sunt, în fond, o largă compensaţie pentru oboselile şi primejdiile îndurate.