Seria de autor „N. Steinhardt” a Editurii Polirom este, nu obosesc să repet asta, un imens tezaur pentru cultura română. Pînă acum avem 18 volume (aici, link și detalii despre fiecare dintre aceste titluri: http://www.polirom.ro/catalog/colectii/seria-de-autor-n-steinhard/pagina_01_titlu_ASC.html ). Vom mai avea și altele.
Iată, pe scurt, povestea acestei serii care a demarat în 2008: “La aproape o sută de ani de la nașterea lui N. Steinhardt și la două decenii de la moartea sa, Polirom editează împreună cu Mănăstirea „Sfînta Ana” Rohia integrala operei cărturarului. Seria de autor însumează operele lui Steinhardt, atît cele de dinaintea intrării în monahism, cît și cele de după această dată, și cuprinde peste 20 de volume. Noile ediții, cartonate, îngrijite de specialiști în opera lui Steinhardt, beneficiază de o prezentare grafică de excepție și de studii introductive consistente.
Opera completă a lui N. Steinhardt este publicată sub îngrijirea unui colectiv redacțional format din apropiați și specialiști în opera lui N. Steinhardt: universitarul George Ardeleanu, autorul unei strălucite lucrări de doctorat consacrate lui Steinhardt, Virgil Bulat, primul editor al Jurnalului fericirii (împreună cu Virgil Ciomoș), Florian Roatiș, îngrijitor al mai multor inedite publicate în Caietele de la Rohia, pr. Ștefan Iloaie, îngrijitorul volumului de omilii “Dăruind vei dobindi. Cuvinte de credință”, consilier cultural al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, și protos. Macarie Motogna, îngrijitor al seriei de autor din partea Mănăstirii „Sfînta Ana” Rohia.”
Volumul cu numărul 18 din serie a apărut în această vară – este un volum care adună convorbirile pe care N. Steinhardt le-a avut cu Nicolae Băciuț și cu Zaharia Sângeorzan. Florin Roatiș, cel care îngrijește această ediție menționează că „Ediția de față reunește două volume: Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia. N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, și N. Steinhardt, Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuț. Dialogurile epistolare purtate de la Rohia și uneori din București cu Zaharia Sângeorzan și Nicolae Băciuț pun în evidență dinamismul, agitația intelectuală din ultimii trei ani de viață ai celui pe care prietenul său Alexandru Paleologu îl numise, fără urmă de ironie, «septuagenarul neastîmpărat». Ele revelează un Steinhardt mai deschis, mai disponibil la mărturisiri, aflat uneori în evidentă dispoziție de «hagealîc». Aprecierile pe care le face, în cîteva fraze de cele mai multe ori, sînt extrem de sugestive, chiar șocante pentru unii, neobișnuiți cu stilul direct al eseistului de excepție devenit monah, prilej de reflecție pentru toți cititorii. Dialogurile cuprinse în acest volum se dovedesc o lectură captivantă și completează imaginea scriitorului monah din publicațiile sale antume.”
Aria tematică pe care o acoperă aceste două serii de convorbiri este extrem de amplă. Cartea este, deopotrivă, un document istoric și unul de credință; o credință trăită cu har și cu o sclipitoare inteligență. Convorbirile au avut loc într-un timp crud, crunt, dur; deceniul opt a fost, pentru România, unul teribil, iar ultimii ani ai acestui deceniu întunecat (perioada pe care, de fapt, o și acoperă cele două serii de convorbiri) au fost cu atît mai duri. Ar fi prea mult dacă am spune că, întrucît tot atunci trăiau și oamenii precum Nicolae Steinhardt, acei ani au fost și ani ai speranței? Ani în care tot N. Steinhardt invita la practica eroismului, pe care îl definea în felul următor: „Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. (Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevarata treabă a fiecăruia.) Restul e verbalism, spaimă, nimicnicie.”
