Nu poţi părăsi o corabie în plină furtună sub pretext că nu poţi stăpâni vântul

Un citat din Utopia lui Thomas Morus, foarte util pentru multe din problemele noastre zilnice.
Mai întâi, nebunia exterioară, stresul şi agitaţia din afara casei. Imediat ce treci de colţul străzii te loveşte de pretutindeni un ocean imens plin de valuri agitate: totuşi, până una alta, tu trebuie doar să ajungi la birou cu metroul, iar acolo trebuie să răspunzi la trei mailuri. În jurul tău sunt iarăşi valuri, ştiri negative, situaţii triste: nu e momentul să salvezi pe toată lumea.

Apoi, problemele interioare. De multe ori e destul să rămâi pe linia de plutire, nu trebuie să rezolvi totul până mâine sau până de Paşti. Cum spunea cineva care compara sănătatea psihică cu mersul pe bicicletă: atunci când porneşte bicicleta, forţele se echilibrează într-un mod magic, iar efortul concret de care ai nevoie se reduce foarte mult. Sigur, ai putea depune mai mult efort, ai putea să apeşi mult mai tare pe pedală, dar asta nu te-ar ajuta, din contră: ar distruge tot echilibrul şi bicicleta ar ajunge în scurt timp în şanţ.

Mult mai important, citatul lui Morus ne spune că mereu contează ceea ce faci. Contează cel mai mic gest, pentru tine şi pentru alţii. Un centimetru în dreapta sau în stânga poate salva corabia.

Nimeni nu-ţi cere să ieşi în bătaia vântului sau să te lupţi cu valurile. Trebuie doar să tragi de frânghia care ţi-a fost încredinţată sau să coteşti puţin cârma: dacă faci asta, salvezi corabia. Daca nu faci asta, sau dacă faci o mişcare greşită, ea se scufundă.

Până la urmă linia de plutire a sufletului în viaţă e ceva magic, ieşit din comun, mereu suprinzător: dacă ea nu este, tot restul îşi pierde sensul şi se scufundă în haos. Dar, deşi e mai importantă decât tot restul şi e poate chiar însăşi viaţa, linia de plutire a vieţii nu cere mult efort: cere mai degrabă speranţă, credinţă, perseverenţă, mici gesturi mereu reluate care au efecte imense, uneori efecte “totale”, de viaţă sau de moarte.
Atunci când te înconjoară valurile şi ai impresia că sunt prea multe de făcut, că lumea e prea complicată sau mult prea riscantă, acest citat te pune la loc, drept şi liniştit, “pe poziţia ta”: nu ai multe de făcut, trebuie doar să te concentrezi pe ce poţi face sau pe ce trebuie să faci.

Şi să nu te uiţi în jur: frica, spaima sau anxietatea sunt de fapt un timp pierdut şi o dezertare a poziţiei pe care o ocupi în lupta pentru o viaţă normală şi mai bună.
De fapt, nu prea contează din ce motiv ai vrea să dezertezi, fie chiar şi din frică: contează că, de cele mai multe ori, decizia de a nu dezerta e suficientă pentru a duce corabia cu bine la tărm.

Azi şi pentru restul vieţii.