Lumina străluceşte în întuneric

Din liturghia de Crăciun: “Lumina străluceşte în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o” (Ioan, 1).
E o imagine şocantă, ameţitoare: de obicei când zici lumină te gândeşti la o lumânare în mijlocul întunericului.
De fapt, se pare că lucrurile sunt invers: sunt câteva zone de întuneric, iar în jur e lumină.
Acest verset ne spune că momentele de tristeţe sau de singurătate sunt ca nişte lumânări “de întuneric”, care pâlpâie din când în când, ici şi colo, dar ansamblul e lumina.
Prietenia.
Bucuria de a trăi pentru celălalt, cu celălalt.
Toate lucrurile esenţiale pe care încercăm să strângem în braţe cu disperare, şi care de fapt ele ne veghează viaţa, şi pe care le regăsim cu mirare oricând redevenim copii şi ne ridicăm ochii pentru o clipă din tunelul cu beznă al anului care a trecut.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *