“ Negru şi roşu”, romanul lui Ioan T. Morar de la editura “ Polirom”, este una dintre acele cărţi destinate să interogheze un trecut traumatizant şi doar parţial asumat:Holocaustul. Am discutat cu Ioan T. Morar, pornind de roman, despre modul în care ficţiunea poate confrunta uitarea, tragedia şi ticăloşia. ( Ioan Stanomir).
1.”Negru si Roşu” este un roman istoric, in acceptiunea sa generala. De la ce model va revendicati?
Ar fi o lipsă de modestie să spun că mă revendic de la cei mari şi un caz de trufie să neg existenţa unui model. Dar adevărul e undeva la mijloc. Sînt marcat, totuşi, de Rebreanu, de Slavici, de la noi, şi nu numai de Stendhal, din literatura universală. Modelele sînt mai eficiente, cred eu, atunci cînd nu mai sînt foarte evidente, cînd ai reuşit să le metabolizezi, cînd te-ai desprins de ele. Negru şi Roşu este un roman istoric pentru că se mişcă într-un spaţiu clar delimitat şi jalonat de istorie, nu e o pildă general umană care s-ar putea desfăşura oriunde şi oricînd. Apoi, cum deja s-a observant, e vorba, dincolo de romanul istoric, de un bildungsroman, de urmărirea devenirii unui personaj , de oscilarea între adevărata sa identitate, aceea de ţigan, şi identitatea construită cu migală, de “bun român”.
2 Textul dvs are in centru o trauma niciodata asumata, pana la capat, de Romania,participarea la Holocaust. Poate fictiunea sa fie o cale de exorcizare a demonilor trecutului?
Povestea masacrului de la Odessa, despre care am citit tot ce se putea (nu există, însă, multe lucruri scrise despre asta), am aflat-o în timpul scrierii cărţii, cînd personajul meu avea nevoie de o experienţă traumatică profundă. Am aflat, aşadar, cîte ceva despre uriaşa scenă a crimei colective, despre partea Holocaustului din cel de-al doilea Război Mondial săvîrşită de Armata Română. Fără intermediari. O crimă direct, odioasă, înfricoşătoare. Din punct de vedere omenesc, e, cumva, firesc să ocolim episodul, să-l îngropăm departe de casele noastre, să aşteptăm ca istoria să crească iarba uitării peste atrocităţile de acolo. Dar, pe de altă parte, cîtă vreme vom trăi cu scheletul în dulap, vom fi vulnerabili chiar la adevăr. Parafrazînd, aş spune că mi-e prieten poporul român, dar mai prieten îmi e adevărul. Odată ce l-am aflat, nu am mai putut să-l ignor, să-l ocolesc . Cred că vorbind despre el, recunoscîndu-l, chiar şi-n cărţi de ficţiune, putem merge mai departe. Exemplul nemţilor în asumarea întregului adevăr este grăitor în sensul acesta.
3. ” Negru si rosu” este un roman ce exploreaza destinul colectiv al minoritatii rome sub regimul Antonescu. Ce ramane, astazi, din acest episod tragic?
Nici episodul Transnistria nu este foarte popular în mentalul nostru, nu se înghesuie lumea să vorbească despre el. Tot aşa, parcă aşteptăm un Alzheimer colectiv ca să ni-l scoată din istorie. Există, totuşi, o lucrare extrem de importantă, o culegere de documente din arhiva Mareşalului Antonescu referitoare la deportare, lucrare pe care o datorăm istoricului Viorel Achim de la institutul Iorga. Ideea romanului mi-a venit de acolo, citind o scrisoare adresată Mareşalului de un soldat ţigan căruia i-a fost luată familia în vreme ce el era pe front. Există mai multe scrisori de acest fel în carte, semn că nu era vorba de un fenomen izolat. Pe de o parte, ţiganul soldat lupta pentru ţară, pe de altă parte, ţara îi deporta familia. M-aş bucura dacă romanul meu va putea relansa, măcar în unele medii informate, o discuţie despre tragedia ţiganilor deportaţi, despre atrocităţile episodului Odessa. Ar fi o discuţie care ar reaşeza puţin lucrurile şi ar pune în adevărata lui lumină “modelul de patriot” al Mareşalului Antonescu. Vom discuta şi vom fi liberi!
IOAN T. MORAR (n. 13 aprilie 1956, Seitin, judetul Arad) a absolvit, ca sef de promotie, in 1981, Facultatea de Filologie a Universitatii din Timisoara, sectia romana-franceza. In perioada 1981-1986 a fost profesor de limba si literatura romana la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viata studenteasca si Amfiteatru. Dupa 1989 lucreaza la Cuvintul si Alianta Civica. Intre 1990 si 1991 este redactor-sef la „Varietati”, TVR, de unde pleaca prin demisie. Este membru fondator al Academiei Catavencu. Din toamna anului 2004 pina in 2009 este si senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activind, pina in 1996, in grupul Divertis. In 2010 a fost numit consul general la Marsilia, functie din care a fost schimbat in 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat volumele de versuri: Vara indiana (Albatros, Bucuresti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul si spada (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989), Sovaiala (Brumar, Timisoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Nerusinarea (Brumar, Timisoara, 2003) si Paloarea (Brumar, Timisoara, 2010). Poeziile sale au fost traduse in engleza, franceza, polona, spaniola si maghiara, in antologii si reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi) si Cartea de la capatul lumii. Noua Caledonie: la un pas de Paradis (2007).
