Motanul şi locatarii. Un comunicat de presă din partea Institutului Cultural Român.

Nimic mai măgulitor pentru o redacţie decât să primească un drept la replică ocazionat de unul dintre articolele publicate în paginile revistei pe care o editează. Cu atât mai mare este onoarea când mailul pe care îl reproducem mai jos provine de la însuşi biroul de presă al ICR. Sub conducerea domnului Andrei Marga, ICR a devenit o fabrică ce produce, pe bandă rulantă, comunicate menite să înfiereze pe cei ce au insolenţa de a critica instituţia în cauză. “ Locatarii “ semnatari ai textului au încercat să mânuiască arma fină a ironiei- de aici, poate, tentaţia de a introduce printre cei ce înfierează pe duşmanii poporului şi pe inocentul motan. Indiferent de mediocritatea stilului, dreptul la replică este un semn al involuţiei ICR sub mandatul domnului Marga. Restul este tăcere.

Cică nişte cronicari…

Pe site-ul Lapunkt.ro a apărut de curînd un articolaş de natură să-l nedumerească pînă şi pe motanul Boţo, unul dintre cei mai vechi locatari ai imobilului din Aleea Alexandru nr. 18, Bucureşti. Se scrie acolo anume că la adresa menţionată nu ar mai locui “nimeni”. Departe de noi gîndul de a acuza editorii site-ului Lapunkt.ro de rea-credință, dar ne dorim să îndreptăm percepţia autorului acelui articol.

În Aleea Alexandru nr. 18 se petrec dimineaţa, la prînz şi seara, ba uneori şi noaptea (Noaptea Literaturii, Noaptea Institutelor Culturale) evenimente de natură să infirme concluziile articolului. Ce-i drept, zecile de participanţi la evenimente ca proiecția filmului Lecţii de îmbrăţişare, în prezența regizorului sloven Metod Pevec, prelegerea „Un veac de brutalitate” susținută de prof.univ.dr. Vasile Morar în cadrul seriei Conferințele ICR, spectacol-lectură piesa cu piesa „Tunul de cireş” de Paşcu Balaci, în cadrul Clubului Dramaturgilor, organizat de ICR împreună cu secţia de dramaturgie a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti şi Uniunea Scriitorilor din România, întâlnirea dedicată lui Ion Ioanid în seria „Caractere – biografii emblematice ale detenţiei politice din România“, pentru a cita doar câteva dintre cele din luna mai, nu locuiesc: vin şi pleacă. Dar există şi nişte gazde care organizează aceste evenimente pentru ei. Deşi unii susţin că Institutul Cultural Român trebuie să-şi vadă de acţiunile din afara ţării (ceea ce şi face), nu lipsesc nici zilele pline de activităţi, uneori în succesiune rapidă pe parcursul a cîteva ore, de la sediul bucureştean. Cei ce doresc o confirmare îl pot întreba pe mereu prezentul Boţo al cărui papion, accesoriu la care se referă graţios articolul, îl va face şi mai credibil pentru cititori. Tuturor le dedicăm cu drag cîntecul “Mai vino seara (ziua, noaptea) pe la noi” şi le dorim să ne găsească uşor.

Nişte locatari

Aleea Alexandru, nr. 18, Bucureşti