Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, o dată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează.
Mă îmbrac cu un corp muribund și străin de mine. Ne întalnim la intervalul dintre lumină și întuneric, dintre ceea nu sunt și ceea ce nu îndrăznesc a putea desluși vreodată că voi fi fost. Mă ademenește către nopți solitare și zile amare, aruncăndu-ma în văpaia viselor neîmplinite și a gândurilor negândite, trezindu-mă dintr-o viată deja moartă.
Căzută în abisul neputinței, îmi aud inima izbindu-și în mod repetat amarul peste picioarele-mi ce vor scăparea; o evadare către drumul pe care voi fi gasit ceea ce niciodată nu mi-a aparținut.