Trei sunt autoarele care au scris memorii formidabile despre Anna Andreievna Ahmatova: Lidia Ciukovskaia (fiica lui Kornei Ciukovski, celebrul autor de literatura pentru copii, intre care „Doctorul Aumadoare”), Nadejda Mandelstam si Emma Gerstein. A scris lucruri superbe Monica Lovinescu. Exista si un eseu solemn si tragic datorat lui Iosif Brodski.
Ca biografie, o carte care mi-a placut foarte mult este The Guest from the Future de Gyorgy Dalos (aparuta initial in germana, tradusa in enleza la Farrrar Straus and Giroux, 1996). Dalos a fost disident in Ungaria, a studiat citiva ani in URSS si a incercat (eu zic ca a reusit) sa descilceasca firele complicatei afaceri din 1946 cind Ahmatova si Mihail Zoscenko au fost supusi unui infam atac de catre Andrei Jdanov, pe atunci numarul doi la Kremlin (membru al Biroului Politic, secretar al CC insarcinat cu ideologia si miscarea comunista mondiala). Recomand aici si minuata biografie a lui Isaiah Berlin de Michael Ignatieff.
La baza atacului s-au aflat rapoartele informative ale MGB (Ministerul Securitatii) legate de vizita lui Isaiah Berlin (tinar diplomat britanic preocupat de scena culturala sovietica) in 1945 in camera Ahmatovei dintr-un apartament leningradean impartit cu alte persoane (rude ale sotului ei, deportat). O convorbire nocturna care a avea sa marcheze soarta marii poete si a literaturii ruse. A existat de fapt intre cei doi o adinca pasiune, o imensa admiratie mutuala.
Peste ani, in 1965, Berlin a organizat vizita Ahmatovei la Oxford si decernarea titlului de doctor honoris causa. In acea fatidica intilnire din 1945, au discutat pe larg despre ce s-a intimplat in republica literelor ruse in ani bolsevismului, despre Osip Mandelstam (mort in Gulag), despre Boris Pasternak, despre Marina Tvetaieva (sinucisa prin spinzurare in 1941). In capodopera ei Poem fara erou, Ahmatova avea sa imortalizeze acea intilnire cu Berlin scriind despre oaspetele din viitor. Stalin a fost informat si a ordonat noua stringere a surubului, anatemizarea Ahmatovei ca poeta decadenta si a lui Mihail Zoscenko, autorul unor povestiri de un comic irezistibil drept „denigrator al puterii sovietice”. Peste ani de zile, avea sa apara la Bucuresti un volum de proza satirica sovietica care includea si scrieri de Zoscenko. Se numea Romanta samovarului si era tradus, daca nu ma insel, de Marcel Petrisor.
Jdanov a murit in urma unui infarct in vara anului 1948. Ulterior, Stalin i-a acuzat de complot criminal pe doctorii care l-au ingrijit pe marele inchzitor ideologic. Discursul lui Jdanov din 1946 ramine expresia suprema a trogloditismului distructiv al stalinismului. Iata un citat in engleza (nu am la indemina discursul lui Jdanov in romaneste, dar ar trebui studiat la facultatile de stiinte politice, filologie si istorie). Din cite stiu, oribila imagine a Ahmatovei ca „semi-tarfa, semi-calugarita” a fost inserata de Stalin personal in infamul „Raport”:
„Anna Akhmatova’s subject-matter is thoroughly individualistic. The range of her poetry is pitifully limited–this is the poetry of a feral lady from the salons, moving between the boudoir and the prayer-stool. It is based on erotic motifs linked with motifs of mourning, melancholy, death, mysticism, and isolation. … She is half-nun, half whore, or rather both whore and nun, fornication and prayer being intermingled in her world… Such is Anna Akhmatova, with her petty, narrow private life, her trivial experiences, and her religious-mystical eroticism. Akhmatova’s poetry is totally foreign to the people.” (Dalos, op. cit., pp. 56-57)
Ce-am povestit aici este parte a istoriei reale, chiar daca suna ca o fictiune inspirata de Borges, Danilo Kis, Victor Serge si, desigur, Arthur Koestler…
