Oile roșii

Mai trist decît cei desăvîrșiți

care și-au înfometat  slăbiciunile

în pustie

cu tot înlăuntrul meu privesc

înafară

mă uit la mine ca la o flacără

care a luminat în plină zi

ca o profeție îndoielnică

 

“Sînt eu sau doar e un corp

care-și privește corpul?”

picioarele-mi vin de departe

mîinile mele au mîngîiat

cît au putut

rănile le-am lăsat tribului

să le vindece

să le cînte, să le ducă la rîu

să sperie leul și foamea

 

 

Într-o altă religie în care

am ars jertfe și am șovăit

venele mele au fost vrejuri de vie

cățărate pe Dealurile inimii

(printre oile albe și oile roșii)

și la urmă de tot, într-un vas

de pămînt care îmbătrînește

sîngele meu

e un vin pentru învinși

 

Știu ce nu vreau să știu:

o monedă fierbinte

mi se va naște în palmă

pe o față va fi chipul meu

pe celaltă va fi stema singurătății

“Desăvîrșirea e o tristețe de primă mînă”

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *