Hîrtia mototolită

Ce-ai văzut tu nu e o noapte

e

o radiografie citită în grabă

un  peisaj pentru care

s-au terminat culorile:

dar întunericul nu

Din orice incertitudine

se poate deschide o ușă

spre altceva

spre zeul străveziu

care-ți rostește numele

spre un deal plin de movile mărunte

ca și cum ar fi fost plantat de orbi

Ce ai privit pe cer nu e un șoim

E o scrisoare purtată de un șoim

“Am fost marfa nevîndută

din ultimul tîrg de sclavi”

am fost memoria

ținută în umezeală și frig

am fost hîrtia mototolită

cu tot ce aveam de făcut

o mie de ani înainte

și o mie de ani înapoi

între ele e un perete ca o boare

care nu desparte nimic

nu pune inima să aleagă

Ce ai văzut tu nu e o despărțire

e sufletul care iese din corp

ca o hîrtie mototolită

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *