Motto: ,, E minunea minunilor că sunt ceea ce trebuie să fiu : cea mai tainică bâlbâială a lumii”- Matei Călinescu
Volumul de poeme ,, Înainte de sfârșit e totdeauna prea devreme” a apărut în anul 2023 la editura Humanitas. Textele sunt selectate din volumele ,,Semn”(1968);
,, Versuri “( 1970); ,,Umbre de apă”(1972); ,,Tu: elegii și invenții” (2004).
Întreaga lucrare e o privire limpede, scrisă cu finețe, onestitate și fraze frumoase la care se alătură jocuri de cuvinte. Aici nu ni se prezintă scriitorul, nici criticul literar, ci omul Matei Călinescu, poetul.
În carte, poeziile nu au rimă, cu excepția ,, Joc de primăvară “ ce are o rimă îmbrățișată.
Volumul abundă în profunzime și în sinceritate, dar pe alocuri este încărcat de sentimente precum angoasă și spleen, remarcându-se ușoare trimiteri bacoviene. Poetul este trist și singur. În majoritatea creațiilor artistice, scriitorul folosește ca laitmotiv întunericul: atât cel prezent în sine însuși, cât și cel prezent în exteriorul său.
Nu numai referințele bacoviene sunt prezente în volum, ci și cele kafkiene.
În poezia ,,Duminică”, Matei Călinescu începe cu un citat de Kafka care spune că ,,această duminică nu se va mai termina niciodată “.
Există un sentiment apăsător ce preumblă prin întregul poem. Individul uman, luat în sens general, așteaptă cu încordare o nouă zi, însă realitatea și actualitatea îl adâncesc în propriul sine întunecat și plin de tenebre.
Autorul vorbește și despre opusul tristeții, adică despre fericire.
În poezia ,, Fericirea este mai profundă decât suferința “ , scriitorului îi pasă doar de fericirea sa , deși afirmă faptul că suferise foarte mult.
Durerea este cea ce înjunghia această fericire și nu o mai lăsa să iasă la suprafață.
În cadrul aceleași poezii, se fac trimiteri la scrierea lui Zaharia Stancu ,,Pasărea fericirii”.
În viziunea lui Matei Călinescu, fericirea este ,, luată în netimp” sau ,, totdeauna neașteptată”.
Se observă în volum și o ușoară stare de confuzie asupra propriului eu: ,, Cine sunt eu?” , vers întâlnit în poemul ,, Și seara”. Cea din urmă este o poezie de dragoste în care iubita apare ca dintr-o ceață și în final se răspândește în văzduh.
Remarcăm în volum și poezii cu teme filosofice, spre exemplu, poezia :,,Ceva”. Aici se face referire la filosoful Nietzsche cu a sa eternă reîntoarcere, făcând trimitere la cartea ,, Așa grăit-a Zarathustra”.
Scriitorul face apel de-a lungul cărții și la titluri precum ,, Metamorfoza” lui Kafka și ,, De profundis” a lui Oscar Wilde.
În final, putem afirma că Matei Călinescu se gândește intens pe parcursul întregii cărți, cu dăruire, cu durere, cu sufletul sfâșiat de ghearele spaimei, cu sângele parcă aprins de dragoste.
