cu tentă mai puțin sentimentală ci aproape evident sexuală, generează în mari opere duete inconfundabile, clasicizate în timp. Fără a face o ierarhie, inutilă în marile valori, vom începe totuși cu Là ci darem la mano, (cel puțin în două variante interpretative) masculinitatea lui Giovanni fiind unică și, regretabil, fatală […]
nu corespunde întotdeauna etimologiei termenului (fr. ouverture – deschidere), fiind adesea o piesă de sine stătătoare și nu preambulul muzical al unei opere. Uneori terminologia uvertură-simfonie aproape că se confundă. Exemplu: la Vivaldi uvertura la Olimpiade apare și ca simfonia. Dar mirabilă este Overtura (Sinfonia în re major) Hob. La: […]
contrar așteptărilor, nu presupune aspect coregrafic. Ca sonoritate mai ales e pus în legătură cu simfonia. Totuși cu unele deosebiri mai ales ca durată căci nu avem patru părți ci, de regulă, una singură; e drept că trebuie să admitem și o sursă exterioară folclorică mai îndepărtată însă, de unde […]
un substantiv latin comun, fără conotații trimițând la sacru, devine în latina ecleziastică o formă supremă de cinstire a lui Iisus Christos în forma SALVATOR MUNDI. Simplul salvator devine Mântuitorul Lumii exprimând în mod evident speranța pământenilor. Din numeroasele compoziții consacrate în timp Mântuitorului Lumii vom alege câteva. Întâi de […]
În anii ‘80 n-am prea-ntâlnit coleg (mă rog, muzicolog de profesie, profesor, redactor de revistă muzicologică și de radio muzical) care să nu se-ncrunte sau chiar să vorbească urât despre Maruca lui George Enescu. Afară de Iosif Sava, Viorel Cosma, Octavian Lazăr Cosma și Vasile Tomescu, pe care drept e […]
ocupă – deloc întâmplător – un loc aparte în marea operă, prin personalități care au generat măreție, grandoare, fiindu-le închinată o muzică pe măsura lumii pe care au creat-o. Mozart, bun cunoscător (Leopold își îndemna fiul să mai învețe corect și germană nu doar latină) îi dedică la începuturi opera […]
în marile opere au o trăsătură comună: sfârșesc rău, ba chiar tragic, oricât ar fi de pompoase. În Don Giovanni petrecerea din finalul actului I, cu vezose ragaze se încheie cu un viol săvârșit de gazdă. Rigoletto începe cu o fastuoasă petrecere în al cărei final chefliul iubăreț, duce de […]
Din când în când servesc prânzul la restaurantul unui hotel central. Loc frumușel, decorații cu stil (stucaturi, lambriuri, candelabre, mobilier sculptat, catifea). Într-un colț al spațiului plin/arhiplin de bunătăți nutritive, pianul. Cu-al său pianist. De ani buni, dar parcă de decenii sau de totdeauna, omul cântă nonstop suita acelorași piese […]
era simțit ca lăcaș al sacrului încă din vechimea clasică fie și dacă amintim doar formula ad caelum manus tendere, a înălța mâinile către cer, căci tot ce e deasupra e evident… superior omului. Creștinismul aduce în Evul Mediu un adevărat cult celest dedicat mai ales Fecioarei, dar nu numai. […]
atât de dorit de paranoicii lideri contemporani – măcar intercontinental precum rachetele dacă nu global – are în marea operă expresii remarcabile pentru talentul compozitorilor, în nici un caz pentru posibile opțiuni belicoase. Atacatorii trebuie răpuși – morte – dar cei care strigă cel mai abitir guerra! de trei ori […]
