După ce am auzit cât de frumoasă poate fi până și nașterea calomniei, dacă e bine interpretată, să ascultăm câte ceva despre răzbunare, vendetă, în opinia mozartianului Bartolo, neștiutul – până la un punct – tată al lui Figaro. Mergând pe modelul francez, Da Ponte aduce și aici ceva nou; […]
Că geniul nu are nevoie de spațiu larg, de timp nemăsurat, a dovedit-o și Pietro Mascagni cu Cavalleria rusticana; și mă refer la faptul că într-un timp record a compus o capodoperă (părerea unor teoreticieni ai verismului nu mai contează de mult) într-un act (cam 60- 65 de minute), conform […]
Printre „bizareriile” mirabile ale Creației trebuie amintiți contra-tenorii, cei despre care se spunea prin secolul XVIII că reprezintă vocea feminină în corp bărbătesc; atâta doar că omul nemulțumit de ceea ce a dat Creatorul, s-a gândit să intervină, evident distructiv, castrator la propriu, dând „naștere” categoriei castrati, copii pregătiți să […]
Între 17 și 26 mai 2019, renumitul cor de cameră din Kiev a făcut un turneu în America de Nord. Zece orașe în zece zile consecutive:Washington, Philadelphia, New York, Hartford, Boston, Rochester, Cleveland, Chicago, Detroit și, ultimul, Toronto. Am fost de mică atrasă de muzica pentru cor, urmărisem la radio […]
Unul dintre personajele cele mai imunde din literatura universală, transferat ca atare și în muzica de operă este neîndoielnic Faust; căci ce poate fi mai respingător decât ca, ajuns la senectute, să te vinzi Diavolului numai pentru a te cuibări într-un trup tânăr infestându-l însă cu gândirea senilă, îmbătrânită în […]
Din motive „folclorice” probabil, celebra arie a lui Don Giovanni este cunoscută mai ales cu titlul „Aria șampaniei”, cu totul nemotivat pentru că vino rămâne ceea ce este, iar la vremea când Lorenzo scria textul viitoarei capodopere, șampania încă nu era nici pe departe o băutură (re)cunoscută; dimpotrivă, fenomenul se […]
Cert în două sfere ale umanului nu există prietenie: în politică și în iubire; ca să nu infestăm duminica, prima o las de o parte citându-l doar pe un cunoscător(T. Maiorescu): „în politică nu există prieteni ci doar amici politici”. Trecând la a doua, cred că proba cea mai elocventă […]
Până la urmă e absolut indiferent în cazul semenilor noștri în ce sau mai ales în Cine cred, iar asta pentru că sacrul e unul cum spunea și scria Pico della Mirandola în consecință De Uno, traductibil mai curând prin „despre Unic” decât despre „Unu”; dar asta e o altă […]
Singurul aspect pe care doresc să-l subliniez cu această ocazie este că marile lucrări aparținând lumii imperiale au un pronunțat caracter propagandistic de la Roma încoace; fie că e vorba de arhitectură, de sculptură, de literatură și alte forme estetice, totul converge spre exprimarea grandorii, uneori mai vădit, alteori mai […]
Muzical, în principiu și pe extreme, se poate trece în lumea de dincolo fie mozartian prin Requiem, cu speranța generală însă a iertării păcatelor și a obținerii strălucirii eterne, lux perpetua luceat…, fie precum în finalul operei lui Gounod; aici însă apare problema viziunii regizorale (vorbim de cele motivate, nu […]
