Și dacă nimeni nu mă crede, Voi desena conturul razei Pe care mâna Ta o lasă Pe creștetul acestei zile. Mai am și frunzele pe care Ți-am auzit devreme pașii, Pe când treceai prin frigul toamnei, Dar mărturia cea mai bună E ramul care-a dat în floare, Când Te rugai […]
Să stai în beznă până începi să fii o rază, În miezul strălucirii să te îmbrace umbra, Tristețea să te umple de-o bucurie stinsă, Să te încânte golul, când îți jelești izbânda, Să sapi în deznădejde până dezgropi speranța, Să vezi in urâțenie coșmarul frumuseții, Blândețea liniștirii să facă să […]
Nu știu nici unde sunt, nici ce m-așteaptă, În frig, în întuneric și în frică, Dar simt pe dinăuntru cum se-apropie Și cum mă ia în podul palmei Domnul, Ca nu cumva să cad ori să mă mistui. Atunci, chiar dacă totul se dărâmă Jur împrejur, rămân totuși întreagă, Fiindcă […]
Poemul scris se șterge-n timp, Apoi și numele se stinge, Dar eu revin, când tu te uiți La norii care umplu cerul Cu amintiri din alte vieți. Chiar dacă n-ai cum mă cunoaște, Vântul și ploaia îți aduc Atâtea murmure prin care Auzi ceva numai al meu. N-ai cum să […]
Cum stau și cum mă tângui că e toamnă, Copacul de la geam se întristează Și-ncepe să se scuture de păsări, Umplând cu pene stinse înserarea. Mă uit cum se topește-ncet lumina, Cum sunetele-n stoluri se destramă Și golul ca o haină mă-nvelește, Dar dincolo de nimeni e un înger…
În dup-amiezile de toamnă, Bunica mea pleca de-acasă Și cobora trotuaru-n pantă, Până se apropia de stație. Acolo se suia-n tramvaiul Care ducea până la margini. Se așeza pe-un loc la geamul Pe care se uita, tăcută, La străzile în perindare, La pomi, la așezări de-o clipă, La trecătorii fără […]
S-au împlinit pe 3 octombrie, anul acesta, 45 de ani de la moartea distinsului filozof, poet şi critic de artã Ştefan Neniţescu. Mare parte din prodigioasa lui operã a rãmas necunoscutã, singurele cãrţi apãrute în timpul vieţii sale fiind câteva volume de poeme: Denii, Ed. Sfetea, 1918, Vraja, Ed. Colecţia […]
Dacă ți-e frig, ți-e frică ori nu știi Pe unde s-o mai iei, eu îți ridic Troiță de cuvinte, la doi pași, Unde să stai, ca să te liniștești Și să respiri, până începi să vezi Unde te-ar duce dorul veghetor. Nici n-ai plecat și totuși ai ajuns Unde voiai […]
Am vizitat de curând mini-retrospectiva George Tzipoia 80, deschisă la Palatul Parlamentului, în sala Constantin Brâncuși, în perioada 4-30 septembrie, anul în curs. Este a zecea expoziție pe care neobositul artist o dedică tatălui său, pictorul Alexandru Țipoia, afirmat în perioada interbelică și acoperit de uitare, în anii regimului comunist […]
Ea-nchide ochii și Îi spune: – Întinde-mi, dincolo de lume, O cale să ajung la Tine, Însă pe drum, ține-mă bine, Să nu mă rătăcesc de frică. – Maică bătrână, maică mică, Hai să te pun în scutul moale, Ca pe un prunc, din cap la poale, Și să te […]
