Pentru cei mai mulţi dintre oameni, despărţirea este un fapt administrat birocratic şi mecanic, asemenea morţii .Un geniu implacabil al speciei îi locuieşte, dictându-le mişcările de automat cu care se îndreaptă, orbi, spre propriul lor sfârşit. Comfortul zilelor lor este perfect, asemeni unei camere aseptice de hotel : în marginile […]
Morţii nu mai pot îmbătrâni: eliberaţi de lestul propriei lor cărni trecătoare, ei alunecă prin aerul saturat de iubire ca printr-o poartă înmiresmată, încărcaţi de energia ce creşte din amintirile care îi urmează dincolo de prag, asemeni unei trene de stele căzătoare. Morţii nu mai pot îmbătrâni: eliberaţi de frică […]
Nopţile arabe pe care europenii le descoperă o dată cu traducerea miraculoasă a lui Galland sunt cu mult mai mult decât un text ce invită la recitire şi reverie- ele devin bazinul din care izvorăsc vise şi pământul fecund din care răsar plante neînchipuite şi bizare. De la Robert Louis […]
A fost odată ca niciodată: aceste cuvinte de început ale poveştilor ce au fost de demult revin în acest text, la fel cum revin, parfumate, spre mine, adierile clipelor atinse de făptura ta. A fost dată ca niciodată: şi poate că nimic nu transcrie mai direct şi mai dramatic decât […]
Revenirea la Cehov este revenirea la acea simplitate melancolică cu care un spirit sceptic priveşte mişcarea vieţii şi a spiritului. Nimic ostentativ, nimic grandilocvent, nimic excesiv: doar capacitatea unică de a pătrunde în intimitatea unei umanităţi pe care refuză să o judece cu severitate profetică. Cehov nu a lăsat un […]
Atunci când închii ochii şi încerc să te visez, ceea ce se naşte în micul teatru al reveriei este imaginea ta desenată pe fundalul mării de septembrie: destinul îşi are căile sale pe care raţiunea noastră nu le poate bănui şi acest surâs melancolic înconjurat de ape este cel din […]
Sunt clipe în care aproape nu mai pot discerne între cele două fiinţe care vin să mă locuiască, sunt clipe în care privirea ce alunecă peste lume nu mai este a mea, ci a ta, sunt clipe în care mâinile ce îmbrăţişează florile crescând în lumina verii plăpânde sunt mâinile […]
Viaţa lui Cehov nu are nimic din exaltarea profetică sau din elanul mesianic ce domină carierele atâtora dintre artiştii ruşi care îi sunt contemporani. Acolo unde alţii aleg gesturile largi şi vocaţia de pedagog al umanităţii, Cehov se mărgineşte să ramână doar medic şi scriitor. Acolo unde alţii se prezintă […]
Se simte, adeseori, în visele mele, o adierea a morţii, ca şi cum aerul dintr-un alt culoar al lumii ar pătrunde până la mine, discret şi fragil. Se simte, adeseori, în visele mele, o adiere a morţii, de parcă toate duhurile care se adună în ele ar poposi, spre a […]
Un jurnal al despărţirii, precum acest jurnal, se scrie la patru mâini, în transa visului şi mânat de dorul care nu cunoaşte pacea uitării. Un jurnal al despărţirii, precum acest jurnal, creşte din carnea durerii , spre a atinge limpezimea crepusculară a unei elegii. Un jurmal al despărţirii, precum acest […]
