Orice poveste stângace precum romanul dragostei noastre începe din gara provincială în care trenurile sunt întâmpinate de cei ce aşteaptă ca din zarea depărtării să se înfiripe siluetele, asemeni unui val de fum al primăverii. Este această gară, precum gara din Focşani, un port din care marile corăbii se îndreaptă […]
A fost odată ca niciodată: orice istorie despre improbabila RSR nu poate începe decât cu această formulă a basmului. Îndepărtându-se de cei de astăzi, exilată de uitare pe un strat prăfuit de bibliotecă, RSR este, din ce în ce mai mult, un tărâm pe ale cărui ţărmuri stranii nu mai […]
Să fie doliul pe care îl resimt şi pe care il traversez doar preludiul propriei mele morţi? Să fie doliul care se aşterne asupra vieţii mele, atâta cât a mai rămas, un interval al trecerii? Să fie doliul de care nu mă mai pot separa, ca de o umbră îngăduitoare […]
Camus întâmpină Nobelul care i se decernează cu sentimentul întâlnirii cu piatra tombală pe cale să se aştearnă peste propria sa carieră. Căci nimic nu îi este mai străin lui Camus decât această încremenire prăfuită ce apare ca semn al sterilităţii creatoare. Ceea ce alţii ar saluta drept consacrare supremă […]
De fiecare dată când redeschid şifonierul în care stau, cuminţi şi visătoare, hainele tale, îmi reamintesc de eleganţa ta ca de acel semn prin care fiinţa ta a luminat, până la capăt. De fiecare dată când deschid şifonierul în care stau, cuminţi şi visătoare, aşteptând parcă cel din urmă zbor, […]
Mi se pare că doar acum, în acest jurnal al despărţirii, scrisul meu atinge claritatea calmă şi îndurerată a stilului pe care tu l-ai ales, ca pecete a vieţii tale. Mi se pare că doar acum, în acest jurnal al despărţirii, eliberat de ormanente inutile şi de înflorituri calofile pedante, […]
Comunismul s-a dorit a fi întruchiparea unei ordini întemeiate pe puterea cuvintelor. Asemeni lui Prometeu, eroul pe care l-au evocat ca pe un înaintemergător, comuniştii au sperat că vor dărui umanităţii focul prin care să o elibereze, definitiv, din cătuşele trecutului. Fascinaţi de viitor, comuniştii au privit mereu înainte: trecutul […]
De ce am ales să scriu doar acum, când tu ai trecut pragul, romanul dragostei noastre? De ce doar moartea ta a înlăturat un zăgaz al discreţiei şi al pudorii, acel zăgaz pe care îl moştenisem, amândoi, dintr-o ereditate a melancoliei şi a suferinţei mute? De ce doar despărţirea a […]
De demult, foarte de demult, pe când şcolarii se îmbrăcau în costumul cu cravată portocalie şi bumbi de ofîţer al pionerilor, de demult, foarte de demult, pe când toţi copii româniei socialiste îşi exersau fericirea în cânturi tricolore, o mamă şi fiul ei poposeau, grăbiţi, în faţa unei şcoli din […]
Şi poate că oroarea de melodramatic pe care o resimt, scriind aceste rânduri, nu este decât un ecou al propriului tău refuz de a îmbrăţişa grandilocvenţa şi gesturile teatrale. Adeseori, privindu-te, vedeam în fiinţa ta o altă fiinţă, aceea a mamei tale: revedeam în tăcerile tale, în retractilitatea ta melancolică, […]
