Focşaniul nostru ,cel din care ai venit şi cel spre care ne îndreptam, ca spre un port primind largul de vânturi al mării, nu mai este decât un sarcofag înmiresmat în care dorm zilele trecutului nostru, ca într-un vechi album fotografic. Duse sunt vocile care ne luminau tăcerea şi pustii […]
Revelaţia teatrului lui Cehov este revelaţia cuvântului care se pierde în tăcere. Dincolo de replici, dincolo de personaje, dincolo de înşelătorul realism al pieselor sale se află acel nivel al indicibilului ce nu mai poate fi redus la logica dramaturgiei tradiţionale. Fără emfază, fără fervoare revoluţionară, fără exclamaţii profetice Cehov […]
De demult, atât de demult, plaja lacului Siutghiol era portativul pe care o mamă şi copilul ei desenau cheia naivă a fericirii: era cea din urmă dimineaţă a vacanţei şi jocul lor se închipuia în marginea undelor mişcate de vânt. O simplitate duioasă umplea cerul, de parcă toate culorile seninătăţii […]
Literatura lui Cehov nu are nimic tezist, didactic sau propagandistic. Ea nu are ca ambiţie comunicarea unui mesaj destinat să emancipeze omenirea , după cum nu conţine elementele menite să îndrume conduita semenilor ei. Literatura lui Cehov îmbrăţişează omenescul cu întreaga sa fragilă complexitate. Ironică sau melancolică, scriitura sa are […]
Şi poate că este un semn că fotografia în care întreaga ta graţie neatinsă de timp se păstrează, ca într-o fragilă cutie muzicală, este aceea înfăţişându-te ca profesoară la catedră, în clasa ta: nimic ostentativ, nimic excesiv, nimic trucat în fericirea senină şi severă care emană de pe chipul tău. […]
Viaţa lui Cehov este un roman al formării intelectuale. Şi poate că nici un alt scriitor rus nu a fost marcat de o mai puternică ambiţie de a se construi pe sine ca fiinţă autonomă, definită prin demnitate intelectuală şi onestitate etică. Nepotul de iobagi, fiul unui părinte falit şi […]
De câte ori imaginile tale sunt convocate în faţa ochilor mei sentimentul morţii coboară asupra mea, ca o negură saturată de jale. Căci de abia în clipele în care urmele trecerii tale sunt mai aproape de mine moartea şi despărţirea devin palpabile, aspre şi insuportabile, ca un răsărit absurd al […]
“ Platonov” este repetiţia generală a lui Cehov, o repetiţie generală desfăşurată în faţa unui public care este acela al posterităţii. Niciodată terminată cu adevărat, descoperită postum, piesa lui Cehov este asemeni unei cutii de rezonanţă in care se simt, întregi şi tulburătoare, vocile capodoperelor ce vor veni. O dată […]
În lunile de după moartea ta un impuls la fel de puternic precum cel din mişcările viselor noastre m-a somat, muzical şi himeric, să revin către Cehov şi paginile sale. Şi astfel, abandonând notiţele mele, am revenit, alături de tine, pe acest tărâm cehovian, a cărui muzică delicată am învăţat […]
Între toate drumurile lui Cehov, drumul spre insula penitenciară din Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul. Un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov îi va cunoaşte şi va cartografia. O dată cu […]
