Nici un act nu este mai temerar şi mai neliniştitor pentru un scriitor decât asumarea intimităţii în rama unui jurnal. Căci jurnalul este oglinda nefardată care se ridică în faţa sa, dincolo de menajamente şi de iluzii. Jurnalul, cel ce consemnează naşterea textelor, devine textul în care se alcătuieşte chipul […]
Prin “ A doua viaţă a lui Corto Maltese” Mircea Mihăieş împlineşte unul dintre cele mai remarcabile, erudite şi fecunde proiecte ale carierei sale critice. Hermeneutul care a navigat pe întinderile lui Joyce, Faulkner şi ale lui Raymond Chandler ancorează în ostrovoavele unde se află nava tainică a lui Corto […]
În casele pustiite cărările se pierd ca într-un drum de noiembrie târziu: doar cerul de plumb, dens şi opac, se întinde deasupra singurătăţii ce a copleşit zidurile cu atingerea ei spectrală. În casele pustiite orele rătăcesc în căutarea dimineţilor de demult, cele ce păreau fără de capăt: doar moartea se […]
Şi intrăm în toamnă ca într-o criptă funerară saturată de şoapte: octombrie se înfăţişează ca o pagină atinsă de mâinile celor morţi, delicat şi tandru, chemare a anilor duşi, convocare a memoriei ce ne bântuie, asemeni unui vânt de larg, visător. Şi suntem primiţi de toamnă cu îngăduinţa nostalgică a […]
În infernul nostru, digital şi aseptic, se intră prin uşa de metrou ce se deschide în faţa noastră,la fel cum pătrundea, cândva, în infernul milanez un anume Dino Buzzati. În infernul nostru, digital şi aseptic, flăcările şi setea de pucioasă au lăsat loc ordinii becurilor de neon: clipele ce se […]
Şi poate că trebuie să murim pentru a ne mai putea aduce aminte: cei care nu mai sunt ne dăruiesc, de dincolo de prag, pătrunderea privirii lor şi împreună cu ei întrevedem peisajul iscat din vis, ca dintr-o străfulgerare de pleoapă. Şi poate că trebuie să murim pentru a nu […]
Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir, cea atât de cehoviană Cehov este unul dintre cei ce nu au dorit să fie profeţi şi educatori. Cehov este unul dintre cei care nu au aderat la o estetică a angajării ideologice, în numele credinţei în inevitabilitatea progresului. Cehov este unul dintre cei care […]
Salonul numărul 6 din oraşul fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Infernul cehovian este un infern rus, saturat de miasme pestilenţiale, încărcat de logoree […]
Dintre toate drumurile lui Cehov, cel spre colonia penitenciară Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul: un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov îi va cunoaşte şi va cartografia. În Insula Sahalin, Cehov […]
Mamei mele, cea atât de cehoviană Viaţa lui Cehov nu are nimic din exaltarea profetică sau din elanul mesianic ce domină carierele atâtora dintre artiştii ruşi care îi sunt contemporani. Acolo unde alţii aleg gesturile largi şi vocaţia de pedagog al umanităţii, Cehov se mărgineşte să rămână doar medic şi […]
