Zenon, învaţă-mă împărţirea Spaţiului, nesfârşită! Spune-mi că n-o să mor, Deşi nu trăiesc. Pe fruntea Mea scrie „Emeth“. Spune-mi! Învaţă-mă! Împarte-mă! Până când Va rămâne ceva. Hidrargir. Sare. Apă. Sieşi rădăcină. FINIS (Alexia. Doi. Mica elegie de Alexandru Muşina)
– Şi…mergeţi la Bucureşti în plimbare… – Nu, merg la dandist…am un dinte…. „Aşa? Zic eu…Am înţeles…Bun dandist are cocoana!“ (I.L.Caragiale, Întârziere, 7 iul. 1900, Universul,)
Oriunde pe planetă este-un vechi Braşov… Străbate de sub Tâmpa un cânt de saxofon… (Ştefan Baciu, Palmierii de pe Dealul Melcilor, Honolulu, 1980)
Floare-a lumilor, val verde, cu lucori de petre rare… Mări pe care vase d-aur port piper şi scorţişoare, Părând piepţeni trecuţi molcom printr-un păr împarfumat… (Mircea Cărtărescu, Levantul)
Pentru că importanţa lui Maiorescu a devenit un loc comun, iar locurile comune ne „tocesc” înţelegerea, vorba lui, vă propun un exerciţiu contrafactual, dintre cele pe care le fac filozofii sau istoricii, o lume posibilă, una fără Maiorescu. Ce s-ar fi întâmplat dacă Maiorescu nu s-ar mai fi întors de […]
Spre nu ştiu ce sfârşit un zbor s-a întins. Ceru-şi deschide un ochi în pământ. (Lucian Blaga, Cap aplecat, în Lauda Somnului)
Faci parte din regnul animal… …sau vegetal… sau mineral? Pe urmă o voce foarte blândă, de la o oarecare depărtare, a rostit: – Ar trebui să poarte eticheta „Fetiţă cu necazuri – Atenţie! Fragil!“ (Lewis Carroll, Alice în Ţara din Oglindă, trad. de Antoaneta Ralian)
Pentru că în epoca internetului mai toate articolele din ziare sunt însoţite de felurite comentarii, plasate în aşa-numitul forum, un spaţiu public deschis cu generozitate la subsolul paginii, poate că nu e lipsit de interes să ne întrebăm cine sunt primii „forumişti“ români şi cum arătau comentariile lor. Dacă pentru […]
Nedespărţit – în bolţi. Eu veneam de sus, tu veneai de jos, Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi. (Tudor Arghezi, Morgenstimmung) Apă şi om, voi sunteţi eterna mişcare! Aşa vreau şi eu, nemuritoarea-ţi iubire, să curg în şiroaie şi să mă revărs peste omenire: de jos, din singurătate, […]
Duminica Paştelui Pământu-i luminos, umbraru-ntunecat Şi tu vorbeşti încet, minunea e în aer. Şi-orice cuvânt al tău mi-a întrupat Credinţa în icoană pe-al căii mele caer. (Rainer Maria Rilke, trad. de Ioana Pârvulescu)
