Din pasta impregnată cu secunde,
subțire, tăiat în felii străvezii
sînt chipeș,
sînt viitorul ce treceam
pe o cărare ce coboară,
în albul ceștilor de porțelan.
Mi-e dor de-un gest al cărui rost s-a șters
Ascult cum geme în vesele inimi beția
Aproape răzbate o îndoială de șoapte
porii din piele încă primesc,
dilatați,
mîngîietoare iluzii deșarte
Dacă vești nu mai vin,
toarnă în setea de nisip,
sfintele picături roșii de vin
Dacă vești nu mai vin,
prin fereastra de fum,
încă poți să mă vezi cum alerg
pe-o bucată uitată de drum
