Khufu și mama lui: constructorii de piramide
Egiptul a fost primul regat african consemnat de istorie, unul în care instituția regală reflecta o viață în care totul depindea de Nil și de soare. Orașele și satele sale erau presărate pe firul fluviului care făcea solul roditor. Soarele care străbătea cerul în fiecare zi era considerat zeu și toate aspectele vieții se regăseau în călătoria lui zilnică. Regii călătoreau în aval și în amonte pe Nil — și către viața de dincolo — în ambarcațiuni splendide.
Narmer și familia lui au trăit în palate din chirpici și au fost îngropați în morminte de chirpici în deșert, în jurul orașului Abdju, în incinte masive de chirpici care cuprindeau și bărci menite să-i poarte pe cer în călătoria către soare.
Regii egipteni se gândeau mult la viață și la moarte și credeau în rolul lor sacru, afirmat de o întreagă rețea de temple și de preoți. Inițial, diferitele orașe venerau zei diverși, cumulați treptat într-o singură poveste care simboliza uniunea celor două regate (Egiptul de Sus și cel de Jos) și viața monarhului înainte și după moarte. La fel ca atâtea alte povești sacre, vorbea despre iubire familială, sex și ură. După moarte, regii nu piereau cu adevărat, ci deveneau Osiris, iar succesorii lor — Horus. Puterea regilor era absolută, fapt demonstrat pe atunci prin sacrificii umane. Mormântul celui de-al treilea rege din dinastia Narmer, Djer, era înconjurat de 318 curteni sacrificați.
Prin anul 2650 î.Hr., regele Djoser, numit și Netjerikhet, a adăugat o noutate la mormântul lui: în loc să-l despartă de incintă, le-a construit suprapuse, creând piramida în trepte, în acest caz în număr de șase — o construcție care a rămas în picioare.
Ministrul lui, tjati, împărtășea viziunea stăpânului: îl chema Imhotep, iar regele avea atâta încredere în el încât pe postamentul statuii de la intrare apar numele amândurora. Probabil ministrul regelui îi era și doctor, pentru că mai târziu Imhotep a fost venerat ca zeu al medicinei.
Noul rege, Snefru, ajuns pe tron în 2613 î.Hr., și-a anunțat bravada luând numele lui Horus, neb Maat, domn al adevărului, dreptății și ordinii sacre a universului — dar nu s-a oprit aici. Celălalt nume al lui, netjer nefer, însemna Zeul Perfect. O poveste dintr-un papirus de mai târziu îi descrie hedonismul — punea să fie dus cu barca la un palat lacustru de 20 de femei vâslaș îmbrăcate doar în năvoade — și violența, consemnând că a trimis un vas lung de peste 51 de metri, Lauda‑celor‑două‑ținuturi, într-un raid în Nubia, unde a luat în sclavie prizonieri și a capturat 200 000 de vite.
Snefru a poruncit să se înalțe piramida Meidum, construită, ca toate piramidele, pe axa est-vest, pentru a-l asocia pe rege cu călătoria zilnică a soarelui.
Când a încercat să construiască o piramidă și mai mare, la Dashur, a cerut ca unghiul de înclinație să fie mai mare, de 60 de grade, dar a survenit dezastrul: temeliile nu erau suficient de solide și s-au format subit crăpături, iar piramida s-a prăbușit spre interior. Apoi, Zeul Perfect a comandat o piramidă perfectă, care i s-a ridicat în grabă, în timp ce se încheiau lucrările la Piramida Înclinată (care rămâne în picioare, 4 000 de ani mai târziu). Piramida Roșie, a treia din timpul domniei lui Snefru, a fost terminată într-un timp record. Știm cu certitudine că Snefru a fost îngropat acolo: în perioada modernă s-a găsit în ea un cadavru — dar a fost pierdut. Văduva lui, Hetepheres, fiică, soție și acum mamă de regi, i-a asigurat succesiunea fiului ei Khufu, care a construit Marea Piramidă de la Gizeh, menită să întreacă până și construcțiile tatălui său. Hetepheres purta cu mândrie titlurile Mamă a Regelui a Două Ținuturi, Veneratoare a lui Horus și Îndrumătoare a Cârmuitorului, ceea ce sugerează că, dacă Khufu respecta pe cineva, ea era acea persoană. Khufu trebuie să fi fost obsedat de piramida lui. Se poate spune că este în continuare cea mai impresionantă clădire din istoria lumii: 2,3 milioane de blocuri de piatră. Cu ai săi 146,6 metri, a fost cel mai înalt edificiu din lume până la Construirea Turnului Eiffel. Muncitorii erau grupați în echipe care au adoptat nume glumețe ca Bețivii Regelui; se poate să fi fost nu mai mult de 10 000 cu totul și trăiau într-un sat special de lângă șantier, unde li se asigurau hrană și îngrijiri medicale.
Regele a adăugat și piramide mai mici pentru rudele lui de sex feminin. Când a fost înmormântată mama lui Khufu, au fost îngropate cu ea o mulțime de comori importate, reale și zugrăvite. Turcoazul venea din Sinai, lemnul de cedru din Liban, lapislazuli din Afghanistan, abanosul și cornalina din Nubia, smirna și tămâia din Țara Punt (Eritreea/Ethiopia/Somalia, poate Yemen), aduse probabil cu corăbiile din Sumer, unde un cuceritor întemeiase primul imperiu: numele lui era Sargon.
Simon Sebag Montefiore: Lumea. O istorie de familie (5)
Traducere din limba engleză de Anca Bărbulescu, Smaranda Nistor și Diana Zotea
CARTEA DE ISTORIE A ANULUI – THE TIMES
UNA DINTRE CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI – THE ECONOMIST
BESTSELLER SUNDAY TIMES
Istoria omenirii din preistorie până în zilele de azi, relatată prin ceea ce toți oamenii au în comun: familia.
Pornim în acest excurs fascinant de la urmele pașilor unei familii lăsate pe o plajă acum 950 000 de ani. De aici, Montefiore ne poartă într-o palpitantă călătorie epică prin familiile și casele dinastice care ne-au modelat lumea: Cezari, Medici, Incași, Otomani, Moguli, Bonaparte, Habsburgi, Zuluși, Rothschild, Rockefeller, Krupp, Churchill, Kennedy, Castro, Nehru, Pahlavi, Kenyatta, Saudi, Kim, Assad și mulți alții.
O distribuție numeroasă, cu personaje dintre cele mai complexe, constituie inima pulsândă a acestei istorisiri. Unii sunt conducători faimoși, de la Alexandru cel Mare, Attila, Ivan cel Groaznic și Genghis-Han până la Hitler, Thatcher, Obama, Putin și Zelensky. Unii sunt spirite creative, de la Socrate, Michelangelo și Shakespeare la Newton, Mozart, Balzac, Freud, Bowie și Tim Berners-Lee. Alții sunt mai puțin cunoscuți: Hongwu, care și-a început viața ca cerșetor și a fondat dinastia Ming; Kamehameha, cuceritorul Hawaii; Zenobia, împărăteasa arabă care a sfidat Roma; regele Henry din Haiti; Lady Murasaki, prima romancieră; Sayyida al-Hurra, Regina Pirat marocană. Întâlnim în aceste pagini nu doar cuceritori și regine, ci și profeți, șarlatani, actori, gangsteri, artiști, oameni de știință, doctori, magnați, iubiți, iubite, soți, soții și copii.
O istorie a lumii la scara cea mai grandioasă, dar și intimă – survolând secole, continente și culturi, și legând marile teme ale războiului, migrației, pandemiilor, religiei, medicinei și tehnologiei de oameni aflați în centrul dramei umane. Pasionantă precum o lucrare de ficțiune, Lumea surprinde istoria umanității, în toată bucuria, suferința, dragostea, ingenuitatea și cruzimea sa, într-un fir narativ unic, inovator, care va deplasa pentru totdeauna limitele a ceea ce poate realiza istoria.
„O realizare uluitoare. Formidabilă. Trepidant de antrenantă.“ SIMON SCHAMA
„Un tur de forță. Colosal de ambițioasă, erudită și plină de surprize.“ PETER FRANKOPAN
„Captivantă, impresionantă, epică și variată, minunata măiestrie de povestitor a lui Montefiore și cercetarea vastă aduc la iveală această nemaivăzută, inegalabilă istorie a lumii, într-o narațiune unică, scrisă într-un stil memorabil.“ OLIVETTE OTELE
„În această lucrare de o întindere și erudiție uimitoare, Montefiore țese poveștile slujitorilor, curtenilor, regilor, pionierilor, preoților și filosofilor care au făcut istorie. Sclipitoare.“ HENRY KISSINGER
„Un singur cuvânt pentru cartea lui Montefiore: magistrală.“ BEN OKRI
SIMON SEBAG MONTEFIORE este autorul mai multor cărți încununate cu premii prestigioase și devenite bestsellere internaționale, fiind publicate în 48 de limbi. Ecaterina cea Mare și Potemkin a fost finalistă la premiul Samuel Johnson; Stalin: Curtea Țarului Roșu a câștigat British Book Award pentru Cartea de Istorie a Anului; Tânărul Stalin a primit Premiul Costa pentru Biografie, premiul LA Times pentru Biografie și Grand Prix de la Biographie Politique; Ierusalim: Biografia unui oraș a câștigat Premiul JBC pentru Cartea de Istorie a Anului și Premiul Wenjin în China; Romanovii: 1613-1918 a fost distins cu Premiul Lupicaia del Terriccio. Montefiore este totodată autorul Trilogiei Moscova: Sașenka, Cerul roșu al amiezii și Într-o noapte de iarnă, care a câștigat Premiul pentru Cartea de Ficțiune Politică a Anului, și (împreună cu Santa Montefiore) al romanelor pentru copii Ordinul iepurilor regali din Londra, Evadarea din turn și Goana după diamant. De asemenea, este autorul antologiilor Discursuri care au schimbat lumea și Pecetluite în istorie: Scrisori care au schimbat lumea.
