Agora, Punktul cu var

Arta lui George Tzipoia

Am vizitat de curând mini-retrospectiva George Tzipoia 80, deschisă la Palatul Parlamentului, în sala Constantin Brâncuși, în perioada 4-30 septembrie, anul în curs. Este a zecea expoziție pe care neobositul artist o dedică tatălui său, pictorul Alexandru Țipoia, afirmat în perioada interbelică și acoperit de uitare, în anii regimului comunist de la noi. Titlul sub care sunt întrunite lucrările lui George Tzipoia, „Aripi și stele” are o încărcătură polisemantică, oferită privitorului spre descifrare. „Stele” pot desemna deopotrivă astrele, dar și monumentele vechi funerare, purtând inscripții cu numele celor dispăruți în timp. Intrăm astfel, atât orientați lingvistic, cât mai ales sugestiv vizual, într-un spațiu al memoriei, în care josul și înaltul se oglindesc unul într-altul, reverberând. Picturile alternează subtil cu obiecte ce ne invită la meditația asupra crucii ca sinteză a simbolurilor creștine, de la martiraj la victoria asupra morții prin Înviere, imaginile acestui laitmotiv complex fiind realizate prin suprapunerea pe instrumentul de tortură a aripilor sau a pătratului, aluzie la icoană. Predomină în viziunea artistului unghiurile ascuțite care călăuzesc privirea spre cer, invitând-o să suie inițiatic treptele spiritualității. Această geometrie ascensională, tradusă vizual prin imaginile clepsidrei, ale scării, ale crucii și ale sarcofagului este secondată de prezența liniei ondulatorii de la rădăcina aripilor, din forma paletei, din conturul liniștitor al Madonei și din cercul-nimb care dă existenței un înțeles divin. Apoi îmbunarea lemnului și a metalului cu țesăturile subțiri, mătăsoase sau catifelate ale materialelor textile incită mai departe la reflecție.
Am reținut, la vizitarea de curând a expoziției, nemulțumirile lui George Tzipoia legate de aparenta lipsă de interes a publicului „care se uită, dar nu vede”, de sentimentul absurdului și al zădărniciei, trăit de autor cu fiecare retrospectivă, deși consacrați critici de artă i-au elogiat de-a lungul anilor opera. M-am întrebat atunci dacă prietenul nostru nu suferea de orgoliul creatorului neînțeles, și poate, de aceea, simțea cu disperare nevoia continuă de confirmare. Era oare dezamăgit că nu reușea să valorifice financiar ceva din cele expuse? Mi-a răspuns prompt că pentru el o astfel de înstrăinare ar echivala cu „vânzarea unei rugăciuni”.
Am plecat dezorientată sufletește de la această expoziție extraordinară la care, însă, nu am încetat să reflectez, până când mi-am dat seama de izvoarele românești autentice ale artei lui George Tzipoia. Ceea ce creează el își află, după mine, originea în rolul, structura și simbolismul troițelor puse la răspântiile drumurilor, în apropierea fântânilor, deasupra porților și caselor, pentru ocrotire. În timpurile zbuciumate ale dramaticei noastre istorii, oamenii care nu puteau ridica singuri biserici, puneau pe coline și pe înălțimi câte o cruce care să sfințească locul, să îl apere de rău, să țină cumpăna între goluri și plin.
Poate că artistul se aștepta ca în fața lucrărilor lui, variante personale ale troiței românești, asociată cu Sfânta Treime, cei veniți de afară să se reculeagă și să afle popas sufletesc. Poate că s-a simțit adesea ca un preot ce are de slujit într-o biserică unde nu se oprește nimeni. Totuși, chiar dacă pare, biserica nu-i niciodată goală.

Monica Pillat MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *