Elegie

„Unde ai vrea să fii acum?”

„În părul tău cu iz de fum,
În ochii tăi privind domol
Cum pleacă verile în stol.

O, de-aș putea să mă ascund
În ceasul cu capac rotund,
Pe care îl purtai cândva,
Aș face orele să stea,
Ori le-aș întoarce în trecut,
Ca să te smulg din nevăzut.”

„E prea târziu… și am uitat
Cum e să fii prins și legat
De-un singur chip, de-un loc precis,
Când poți să te desfaci, ca-n vis,
Și să devii nețărmurit.
Mai bine lasă-te condus
De timpul care ia sfârșit
Și fii ca mine, de nespus…”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *