„Ciuma: este o lume fără femei și deci irespirabilă”
Albert Camus – Jurnale de călătorie
Corpul meu e pus laolaltă de mâna lui Dumnezeu.
Părțile cusute. Sunt desăvârșite. Uneori sună a gol, alteori sunt pline și foarte dense. Carnea miroase plăcut. Chiar și transpirația, uneori. Am plecat mulțumită. L-am anunțat prin intermediul operatorului de la call center că totul e bine. Să facă asta și de acum încolo, e vocația lui. Apucasem să schimbăm câteva vorbe și față în față, m-a ascultat cu atenție, apoi a închis ușa de la cameră. Nu s-au auzit pași. Nu mai e timp de așa ceva.
Mii de capete, brațe, picioare, femeia a împletit gene și a urlat la nașteri sau la violuri. Miroase a os proaspăt, asta cred, asta i-am spus și lui. După ce a ieșit Eva din el, Adam s-a întors pe partea cealaltă și a tras un pui de somn. Nimic neobișnuit. Adam e din țărână, Eva din os. Restul e istorie. Sau, mai bine zis, o istorie cu prea multe necunoscute.
Melodia „de așteptare” este plăcută și textul liniștitor și chiar curajos. Compania are grijă de toate. Nu ajungi pe holurile ei decât în clipa în care ești invitat. De câte ori am încercat să-mi forțez norocul și să intru într-o audiență nu a fost posibil. De la poartă mi s-a spus că trebuie să sun la call center. Pentru asta există, ca să nu-mi pierd vremea pe drumuri.
Vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre.
Obiceiul de a duce telefonul la ureche pentru a vorbi o se demodeze așa că puneți-ne pe speaker de acum și continuați-vă treaba pe care o faceți în timp ce noi căutăm o soluție la problemă.
Apelul dumneavoastră e foarte important pentru noi.
Ultima dată când am sunat am așteptat peste o oră. Nici nu sunt sigură dacă este o corporație, un spital, un laborator sau un observator astronomic. După o jumătate de oră de așteptare la telefon auzi:
Imaginea captată de telescopul spațial Hubble arată o mică porțiune a undei rezultate din explozia corpului supernovei Cygnus, ca urmare a „morții” stelei – de 20 de ori mai masivă decât Soarele nostru – acum 10,000 – 20,000 ani.
Mă gândesc că și supernovele mor după ce au cunoscut tinerețea, bucuriile, răsfățul, plăcerile și voiajurile pre-plătite pe orbite exotice. Mor, dar nu dispar. Un trup perfect la un moment dat, ca și al meu, modelat de aceeași forță divină. Și atunci de unde vinovăția? Sentimentul că orice aș face enervez pe cineva, jignesc, rănesc, ofensez. Și gândurile mă fac să mă simt ca o furnică.
Apelul dumnevoastră e foarte important pentru noi.
Indiferența e marca zilelor noastre. A depășit chiar și agresivitatea, ura sau atitudinea polemică. E mai eficient să ignori pe cineva. Să taci. Semnificativ. Puah! Ce lume!
Apelul dumneavoastră e foarte important pentru noi.
Am înțeles. Dar eu am nevoie de voi! Cum să intru în legătură cu echipa care se va ocupa de dezasamblarea mea și de reasamblarea mea? Pe vremuri se numeau operații și se făceau în spitale. Acum au devenit chestii foarte complexe și vizează o transformare completă a sinelui și a cărnii. Dacă acestea nu reușesc, ești trecut într-o arhivă și rămâi obiect de studiu sau pur și simplu o curiozitate pentru vizitatorii din viitor.
Toți operatorii noștri sunt ocupați.
Sigur, păi nu? De ce nu ar fi? Probleme femeilor sunt atât de multe. Mi-e dor de holurile alea de spital unde era plin, nici atunci nu știai cât ai de așteptat dar măcar aveai cu cine să conversezi. Femeile bolnave vorbesc parcă și mai mult. Am observat categorii. Cele care ascundeau cele mai mari suferințe erau volubile, zâmbitoare, vesele, gândeau „pozitiv”, dădeau sfaturi, știau orarul medicului pe de rost, ce asistente erau în ziua aceea, gărzile, culoarea pereților în saloane, furnizorul de mâncare al spitalului, parfumul preferat al asistentei-șefe.
foto credit: Răzvan Lazăr
Am de făcut control la:
Sâni
Ovare
Col uterin
Trompe uterine
Uter
Le-am trecut pe o foaie ca să nu omit ceva. Când răspunde operatorul de la call center să fiu în stare să le zic repede ca să nu iau din timpul altor femei. Pot să treacă ore bune până când răspund și atunci e bine să fiu pregătită ca să nu mă simt vinovată mai apoi. Bunica îmi spunea foarte des că sunt de vină. Nu înțelegeam exact pentru ce dar cuvântul s-a înfipt în mintea mea. Și bărbatul îmi spunea des: „E din cauza ta.” În fine, e mai ușor să dai vina pe altul.
Imaginea captată de telescopul spațial Hubble arată o mică porțiune a undei rezultate din explozia corpului supernovei Cygnus, ca urmare a „morții” stelei – de 20 de ori mai masivă decât Soarele nostru – acum 10,000 – 20,000 ani.
Iar!? A mai trecut încă o jumătate de oră? Corpul meu fusese perfect, iubit, adorat, mângâiat. Într-o zi a dispărut. În camera cu pereți albi în care am stat de vorbă cu el înainte să-mi reconstruiască trupul pentru prima oară, m-am simțit ocrotită. Vorbea rar, asculta atent, nu se gândea la sine, voia să fie de ajutor. Ochii negri și părul negru făceau un contrast frumos cu albul încăperii. Un bărbat înalt. I-am mărturisit că sunt copleșită de toate criticile care umblă pe rețelele de socializare, de clișee, standarde false, au o frecvență prea mare. Sunt nevoită să mă reconstruiesc din ce în ce mai des. Mi-a atins fruntea, ardeam. A scos un carnet și un pix. Ce îți lipsește, m-a întrebat. Probabil că nimic doar că nu sunt conștientă de asta și mă comport ca un animal rănit. Mâna cu care-mi atinsese fruntea era de catifea. Nu mai simțisem asta de multă vreme. Am tresărit. A închis carnetul. De iubire nu putea fi vorba. Nu se mai poartă.
Dovada frumuseții și a bunătății o să rămână, o undă ca a supernovei. Vreau să-mi pierd vremea pe drumuri! Să pot să le arăt urmele de pe corpul meu nu doar să le povestesc la telefon. Decizia va fi una eronată în mod sigur. Am răni lăsate de indecizii, de răutate, de ipocrizie, de moartea apropiaților, de noile tehnologii, de aerul sufocant, de lipsa de prietenie, de clișeele de gândire, etichete, stereotipii, banalități, fixisme, sexisme, machism. Cu materialul ăsta imperfect am lucrat și a ieșit chiar ceva frumos. Arăt ca un Golem cârpit din bucățile cele mai bune și cu tehnicile cele mai grozave pe care le-au avut medicii în toți acești ani. Fiecare a încercat să își facă meseria și să-mi redea demnitatea mea de femeie, misterul, aburul ființei mele, candoarea. Nu mă plâng, le-am spus de fiecare dată. Puteam să fiu pulverizată într-un atentat terorist sau decapitată. Uneori am nevoie de toată această operație de reconstrucție pentru că făptura mea, Golemul meu iubit, să aibă parte de ce e mai avansat în sțiință.
Pe masa de reconstrucție, puse în ordine, pentru ca cei ce-o să le vadă să nu le risipească.
Sâni
Ovare
Col uterin
Trompe uterine
Uter
„Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.” (Psalmul 138, 15)
Timpul dumneavostră de așteptare a expirat.
