În dimineața de Ajun

În dimineața de Ajun,
Bunica mea punea-n lighean
Aluatul bine frământat,
Îl învelea să-i fie cald
Și lângă sobă-l închina.

Vorbeam cu ea numai șoptit,
Pășeam pe vârfuri prin odăi,
Să nu se sperie din crescut
Ascunsul viu de sub ștergar.

Abia târziu, pe înserat,
Când sta să se reverse-n jur,
Bunica-l potrivea în tăvi
Și-l așeza blând în cuptor.

Chiar și atunci ea se ruga
Și cozonacu-i răspundea,
Umplând văzduhul de un iz
Care venea din Paradis.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *