Icoane

Ion Pillat
Icoanã pe sticlã
Pe-această sticlă clară, ca faţa unui iaz,
Voi aşeza sus cerul, cu stele pe grumaz.
Voi strânge jos: zăpadă, pârâuri de cleştar,
Copaci de promoroacă şi pârtii de hotar.
Voi zugrãvi în zare, albi, munţii. Pe un dâmb,
Păstorii, plini de spaimă, şi steaua cu zbor strâmb.
În colţul dimpotrivă, voi însemna – să-i ştii –
Trei Crai, pe trei cămile, ca umbre albăstrii.
În inima icoanei, un staul voi picta
Şi-ntr-însul Preacurata pe Prunc s-o apleca:
O salcie prin ape, cu frunzele pe-o stea.
De-o parte şi de alta, un bou şi un asin
Vor aştepta la iesle minunile ce vin.
Şi voi lăsa să pice pe-acoperiş de stuh
Porumbul alb ce-aduce în aripi Sfântul Duh.

Monica Pillat

Icoanã pe lemn
Pictez întâi, deasupra, Steaua,
Şi lemnul se preface-n cer,
Mai jos – un staul, unde Maica,
Lângã un bou şi un asin,
Ia-n braţe Pruncul. De o parte,
Stã Iosif, cel îngândurat
Şi, pe peretele din dreapta,
Vãd vâlvãtaia unui înger;
De-afarã, simt cum se apropie
Sã batã-n uşã trei pãstori
Şi o luminã le deschide.
Suntem aici, în Ceasul Sfânt,
Pe totdeauna, împreunã.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *