Început de octombrie

Stoluri de gânduri se înalță,
Pe cerul toamnei la apus,
Și-n norii care se deșiră,
Îmi reapari, deși ești dus.

Această blândă ofilire,
Pe care nu-o mai pot opri,
Vine din dorul după tine,
Acum când ești, fără să fii.

Te-aștept, dar ești atât de-aproape,
Că nu mai știu să mă separ,
Fie și numai o secundă,
De tine, fără să dispar.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *