(12 mai 1966 – 4 nov. 2021)
L-am remarcat pe artistul Petru-Ilie Birău (https://petruiliebirau.wordpress.com/) văzând bustul lui Eminescu pe care l-a sculptat la inițiativa lui Leonard I. Voicu, președintele Asociației Canadiane a Scriitorilor Români (ACSR, https://scriitoriiromani.ca/) și al Cenaclului Eminescu din Montreal, bust care a fost adus și plasat în Montreal. Spre deosebire de cei care l-au cunoscut personal pe artist, el fiind prezent de două ori la Montreal, o dată într-o vizită cu un vernisaj în 2018 și a doua oară la inaugurarea statuii în 2019, eu nu l-am cunoscut decât indirect.
Stingerea lui subită, în noiembrie 2021, a îndurerat comunitatea românească din Montreal și, în ultimul număr din 2021 al revistei canadiane Repere Literare,( redactor șef Leonard I. Voicu), în care bustul lui Eminescu de Birău este parte componentă a coperții, a apărut un articol despre artist. Atunci l-am cunoscut ceva mai bine, dar nici pe departe nu îndeajuns ca să-i fi putut aprecia întreaga lui valoare.
Nu de mult am primit revista In memoriam Petru-Ilie Birău și o carte scrisă de artist, Drumuri și căutări (Ed. SITECH, Craiova 2022). Lectura revistei de 64 de pagini, , excelentă, nu specifică cine a inițiat-o și locul apariției, dar parcurgerea ei și a cărții m-a bulversat profund. După luni de la dispariția sa prematură, citind scrierile lui și ale altora despre el, l-am cunoscut pe artistul, scriitorul și omul Petru-Ilie Birău. Personalitatea lui s-a conturat atât de bine în mintea și inima mea, încât am trăit, cu întârziere, o adâncă durere legată de pierderea unui asemenea om.
Iată-mă astăzi, alături de revista și cartea menționate, încercând – atât cât mă va ajuta condeiul – să împărtășesc celorlalți minunile descoperite de mine la acest artist, scriitor, profesor și om de o mare noblețe sufletească.
Petru-Ilie Birău s-a născut la Cimpa-Petrila, jud. Hunedoara. La începutul revistei, Dumitru Velea prezintă cu sensibilitate și talent câteva date biografice ale artistului: „Traseul vieții sale urmează drama acestor momârlani: oameni ai veșniciei și muntelui au trebuit să lucreze în mină, în noaptea pământului și, în același timp, să se smulgă și să revină sub lumina soarelui, a zorilor, ca renaștere și nemurire a sufletului. Petru-Ilie Birău îți începe viața și opera din adâncul minei și se ridică prin studiu și învățare până la treapta de doctorat în Artele vizuale la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de arte și Design, cu lucrarea Arhetip și expresie artistică în costumul popular românesc – surse în creația preoprie. Lucrări ale sale se răspândesc prin expoziții personale și de grup, prin țară și străinătate, Franța, Germania, Grecia, Canada. Peste Ocean a dus bustul lui Eminescu , conceput la Cimpa, turnat la Arad și amplasat în fața Centrului Cultural Român și a catedralei Buna Vestire din Montreal (dezvelit în 22 sept. 2019)” ( p. 2).
În continuare, Diandra David prezintă un text intitulat Pictorul lui Dumnezeu, iar Dumitru Gălățean completează datele biografice ale artistului cu fragmente publicate în volumul Petrileni de vază, evocări (Ed. Confluențe, Petrila 2010).
Urmează o bogată Fișă BioBibliografică, care cuprinde studiile, expozițiile personale, de grup, manifestările culturale la care a participat artistul, publicățiile la care a colaborat și cărțile semante de el. Numeroasele pagini ale acestui capitol sunt ilustrate nu numai cu picturi și fotografii, dar și cu câteva din poeziile lui Petru Birău. În ele se remarcă muzicalitatea și profunzimea ideilor: „Din clipe mărunte și zări,/Culegem viața bob cu bob./Speranțe, vise trec ușor,/ Iar noi pribegi în urma lor,/ Culegem viața bob cu bob.” (Azi, p. 12); sau, un fragment din poezia De toamnă, în care poetul descrie schimbarea peisajului din Cimpa: Iarba s-a uscat pe deal,/Fără noimă zboară uliul,/Rage puiul de măgar, Greierașul e zurliu,/ Timpul curge vinețiu.” ( p 21).
În paginile următoare sunt prezente peste 40 de mărturii, după fulgerătoarea sa dispariție, date de instituții culturale, prieteni, artiști plastici, scriitori și cunoscuți. Ele reconstituie potretul unui om cu deosebite calități. Cu regretul de a nu le putea cita pe toate, voi cita câteva exemple:
„Birău Petre, un om cât un munte de lumină, un om cât o lume de bunătate! Un om al veșniciei!” (Paulina Emia, p. 25).
„Un om. Un artist. Un erudit (…). Puteai fi sigur că va îndeplini angajamentele sale. Avea un singur cuvânt! (…)Își cunoștea valoarea, dar nu ținea s-o etaleze. (…) Petrică era generos cu oamenii, așa cum numai un Sfânt poate fi. Fără gânduri ascunse, fără interese și contraservicii. Era o liturghie deschisă din care citeai învățăminte(…). În numele cenaclului Mihai Eminescu, al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români și a comunității românilor din Montreal, îi mulțumesc pentru bustul de bronz al poetului nostru național, pe care l-a realizat cu dragoste. Acest bust va rămâne peste veacuri, simbol al talentului și măiestriei sale.” (Leonard I. Voicu, p. 24).
„Ne amintim cu nostalgie de acel 2018, când Petre Birău a sosit la Montreal. A avut o expoziție remarcabilă care ne-a încăzit sufletele, a adus cu el în lucrările sale copacii, munții și văile din România, ne-a adus portete minunate ale țăranului român, ne-a adus dragostea de acasă. Apoi a urmat a doua venire la Montreal pentru instalarea bustului lui Eminescu (al cărui autor este) la casa Română din Montreal. Am avut onoarea să fiu curatorul expoziței acestui artist român(…). Pictura lui poate fi caracterizată în câteva cuvinte: culoare și candoare, o măiestrie generoasă a nuanțelor (…), lucrări în care culoarea sfâșie raze de lumină, portete, chipuri brăzdate de trecerea vremii, priviri albastre obosite, mici licăriri a ceea ce a fost, a ceea ce timpul a furat.” (Rodica Vinca – artist plastic, p. 26).
„Plecarea lui dintre noi, târgujienii, lasă un loc gol, căci personalitatea lui radia în jur o stare sufletească de bunătate, fericire și dor de a deveni mai bun. Am publicat o cronică la una din expozițiile sale în Flacăra lui Păunescu și era mândru de ea pentru că știa că eu nu scriu dacă nu cred în destinul cuiva, fie el poet, savant ori simplu cercetător științific” (Ion Popescu Brădiceni, p. 27).
„Un Maestru. PETRILA a pierdut un om și un artist binecuvântat de Dumnezeu.” (Ileana Heljiu, p. 30).
În continuare, în revistă sunt publicate amintiri scrise de Petru-Ilie Birău din călătoriile lui La Montreal și La Berlin via Amsterdam. Textele sunt nu doar o descrierere detaliată a obiectivelor vizitate, dar și o sensibilă combinație între aspectul lor concret și percepția autorului despre ele.
Paginile următoare conțin trei materiale despre Petru Birău: un interviu luat artistului de Dorina Brândișa Ladenși două texte referitoare la cartea Drumuri și căutări, unul de Marian Barbu, celălalt de Iulian Chivu.
Revista se încheie cu un grupaj intitulat Aprecieri critice. El cuprinde scurte analize ale lucrărilor artistice și fragmente din referatele despre lucrarea de doctorat a lui Petru Birău. Printre cei peste 30 de semnatari se află nume de prestigiu din lumea criticilor de artă, a scriitorilor, a celor din învățământul superior și din multe alte domenii.
Însfârșit, ultima pagină conține o scurtă mărturie – testament al lui Petru Birău despre România – text scris și publicat în România pozitivă din 4 dec. 2009.
Lectura revistei mi-a amintit cât de receptivi pot fi cei din jur când sunt în apropierea unui om cu însușiri artistice și morale deosebite. Lăudabil izvor de speranță, gestul de a edita o revistă de o asemenea calitate în memoria unui artist, scriitor, prieten, mă obligă să mă înclin în fața celor care au pus cap la cap frumosul și prețiosul document Petru-Ilie Birău – In Memoriam.
Nu l-am cunoscut, pe Petru-Ilie Birău, abia acuma, după ce nu mai este printre noi, l-am întâlnit și iubit. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Notă: forma inițială a articolul este publicată în Vatra veche 6-7 / 2022
