Zvon

Din depărtări, vine un zvon că te-ai întoarce
Și o zvâcnire ca de floare simt în preajmă,
Chiar dacă viscolul îmi bate în fereastră.

Cum nu mai pot dormi, mă scol și ies afară,
Înfășurată-n pelerina de zăpadă.
Pe stradă nu e nimeni,
nici singură nu sunt,
Pe neaua neatinsă cresc urme vechi de pași…

Ajung într-un târziu. Când dau să intru-n casă,
Mă-nvăluie iubirea ce nu mai are chip,
Din nicăieri o voce coboară să îmi cânte
Și-mi leagănă auzul, până mă liniștesc.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *