Ah, bucuria…

Ah, bucuria să dansez
De una singură-n lumină,
Ori în penumbra înserării,
Cînd gestul brusc și dezacordul
Se subțiază-n unduire
Și parcă pașii stau să zboare!

Așa simțisem până cînd,
Pe înnoptate, mi-am dat seama
Că eu dansam chiar pe pământul
În care-ai mei se destrămau
Și m-am oprit cutremurată.

Însă cînd scriu acum, încep
Să intru-n ritm cu nevăzutul
Care mă-ncinge, mă învârte
În ringul alb, printre cuvinte,
Și mă îmbată de mistere.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *